Evanghelia azi

Război, victime colaterale, cruzime față de copii nevinovați și tineri aruncați în războaie pentru putere. Samarineanul călător ne arată o altă față a sfințeniei: asemănarea prin milostivire.

Că trupul trebuie să participe la credință este învățătura evidențiată în învierea fiicei evreului Iair, păstrată de Biserica și practicată de credincioșii care se ating de veșminte, icoane, moaște, locuri și obiecte sfinte.

Controlul e mai sigur decât încrederea. Nu și în relația cu Dumnezeu.

Mai mult decât în simbol, mai mult decât un semn ori un obiect identitar, Sfânta Cruce este vie, element de legătura între Dumnezeu Cel viu și omul cel viu.

Tema banilor este sensibilă in Evanghelie pentru că nu reprezintă un scop in sine, ci sunt vehicul spre recunoștință și iertare sau, alternativ, spre răzbunare și lăcomie.

Schimbarea la față a lui Hristos și devenirea întru ființă ca rost al creștinului.

La sinodul al IVlea ecumenic (451), Hristos a fost declarat Dumnezeu cu adevărat și Om cu adevărat, două naturi într-o singură Persoană. În cetatea Gadara, El însuși se arată a fi Dumnezeu în dialogul cu demonii care îndrăcesc oameni nevinovați. În Ortodoxie, idealul este în-dumnezeirea; de aceea El dez-robește în-drăciții.

Hrană, îmbrăcăminte, habitat: scopuri pentru unii - piedici pentru alții, șanse pentru unii - griji penru alții. Dumnezeu ”știe că aveți nevoie de acestea”, dar vocația celor care le administrează este mai presus decât a îngerilor, căci nu pentru îngeri S-a făcut Dumnezeu om, ci ca să deschidă tuturor Împărăția cerurilor. Celelalte se vor adăuga.

Că Iisus este Dumnezeu nu e un secret pentru creștini, e o taină pe care nu ne străduim să o acceptăm cât se străduiesc necreștinii să o dovedească. Unicitatea acestui text constă în evidențierea calității Lui de Creator și legătura ființială a omului cu materia creată, capabilă de îndumnezeire.

Iisus (nu) impune despărțirea de cei dragi pentru Dumnezeu? O simplă schimbare de perspectivă dă o altă dimensiune raportului dintre credință, dragoste și mărturisire.

Ceva mă face sa cred că Hristos a vindecat mult mai mulți oameni (Matei 14, 14 și 35), dar era selectiv privind cazurile speciale, descrise de Evanghelisti pentru că nu vindecare unora era rostul lucării Lui, ci mântuirea tuturor.

Ce ne făceam dacă nu era Toma? El L-a re-chemat pe Hristos și L-a făcut să ne spună, celor de azi: ”Nu trebuie să vedeți, ca să credeți!”

Orice om poarta in sine un razboi, mai mult sau mai putin cunoscut. Important este sa fii numai de partea lui Dumnezeu. Doar el poate oferi "banchetul" de la finalul luptei.

Direcția firească a vieții este drumul reversibil al lui Adam: acela a plecat dinspre Lumină spre sinele întunecat, creștinul pleacă dinspre sine spre Lumină, cu toată ființa, în corabia Bisericii.

Cine nu este ”risipitor”? Intâiul dintre ei este tatăl, ”Risipitorul de iubire”. Elementele cheie ale aceste perle evanghelice sunt ”venirea în sine”, ”iertarea”, ”regăsirea” și ”învierea”. Că (te)ai rătăcit e o întâmplare, că rămâi așa e o culpă.

Ultima dilemă papală: creștem un copil sau ținem un cățel? Diferența este că numai creierul uman raționează, creează și transcende materia.

Exprimarea recunoștinței ia multe forme, de la gesturile necuvântătoarelor, până la alcătuirea unor opere de artă nemuritoare. A mulțumi lui Dumnezeu înseamnă chiar mai mult: a-I da șansa de a te eterniza.

Aglomerările urbane - locul unde cineva mai are curajul să proclame Împărăția lui Dumnezeu și pacea inimii.

Nume stranii din ascendenta umana a lui Iisus Hristos. "Nimeni" pentru ceilalti, tu esti "cineva" pentru Dumnezeu.

Ipocrizia este aceeasi pretutindeni: in sinagoga, in biserica, in supermarket si online. Suferinta aproapelui - leac impotriva ipocriziei.

Secolul al XXI-lea oferă omului modern un "templu" magic și o "religie"  de lux, cu iz de certitudine.

Diavolul nu merită credit; dobânda ar fi mult prea mare pentru om. Spune lumii cât bine ți-a facut Dumnezeu!

Cât de mult iubește Hristos pe tineri? Cât de mult iubesc tinerii pe Hristos? Întrebari care contează.

Spovedania și împărtășirea ca restaurare și înviere sufletească: o Românie împărtășită?

Cine poate fi sfant?

"Orthodoxy has kept within its centrality the cross, i.e. meaningful suffering" J. Peterson

Unitatea de masura a credintei este minunea!

Cum sa cinstesti Fiul si sa defaimezi Mama?

A fi sau a nu fi pescuit de Hristos!

Pe cine urmam? Ce ne asumam?

Crucea nu a doar suferinta, e arma de aparare si sansa de mantuire!

Rugăciunea e stare de grijă și de bucurie; grijă pentru celălalt, bucuria de a fi cu (și al lui) Dumnezeu.

Credinta azi presupune curaj.... femeiesc!

Marea bucurie a diminetii este cand cineva te anunta ca Hristos a inviat si a vazut mormantul gol, de unde vine lumina.

(Numai) cu Iisus, drumul Golgotei nu se incheie cu o drama!

Model de (ne)credinta a tatalui sau ce face Iisus la auzul rugaciunii: "Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!"

Iertarea si vindecarea sunt apanajul lui Dumnezeu, la initiativa prietenilor.

"Veniti, binecuvantatii Tatalui, mosteniti Imparatia vesnica!" Hristos se tine de cuvant.

Cum si cand ne intoarcem? Unde ne întoarcem? De ce ne întoarcem? Un text despre bucuria regăsirii.

Ceea ce uneste pe crestini peste veacuri este credinta in acelasi Hristos; Biblia este descoperirea pe care Dumnezeu o scrie cu si pentru fiecare suflet credincios.

La Templul din Ierusalim se petrece marea întâlnire, om-Dumnezeu, în spațiul sacru.

Despre inspectori financiari, taxe si responsabilitatea pentru familie

Unii teologi spun ca Biserica nu se roaga pentru vindecare, ci pentru intelegerea si asumarea suferintei. Nici un lepros nu merita sa fie abandonat in suferinta lui.

In cautare de valori autentice, in zile de bejenie.

Pregatirea pentru Botezul Domnului, Ioan, omul din fața lui Dumnezeu.