A Fost Odată

A fost odată un tâmplar sărac, dar bun la suflet, pe nume Carlo. Îi plăcea să cioplească în liniștea cămăruței în care locuia, însă zilele lui semănau unele cu altele și, uneori, singurătatea devenea apăsătoare.

Într-o zi, Carlo a primit o bucată de lemn. La prima vedere, nu părea cu nimic deosebită: un simplu buștean, numai bun de pus pe foc sau de transformat într-un obiect folositor. Carlo l-a privit însă îndelung și i-a venit o idee:

Constantin Brâncuși i-a dăruit țării noastre ceva unic, scara către cer, Coloana infinitului, dar și o mulțime de alte lucrări pentru care este apreciat de întreaga lume. Artistul spunea că a fost întotdeauna inspirat de simplitatea, dragostea de natură și bunul simț al oamenilor din România, iar aceste motive se regăsesc în întreaga sa creație.

„Când eram copil am visat întotdeauna că zbor în copaci și în cer" declara marele sculptor care, de altfel, a avut o personalitate complexă pe care puțini oameni au înțeles-o.

A fost odată, nu foarte departe un bătrân tare muncitor. Toată lumea îi spunea Fermierul Harnic, pentru că avea grijă de pământ ca de un prieten bun. În grădina lui creșteau mereu morcovi, cartofi, sfeclă, mere roșii, pere dulci și prune gustoase. Alături de el era aproape mereu nepotul său, Matei, un băiețel curios, cu ochii mari și multe întrebări. Matei îl urma prin grădină pas cu pas, călcând atent printre rânduri și ascultând cu atenție tot ce îi spunea bunicul.

Într-un pahar cu apă rece și limpede se răsfăța o picătură curajoasă pe nume Picurel cel Voinicel. Strălucea ca o mărgea pe marginea paharului, iar valurile mici o legănau blând dintr-o parte în alta. De când fusese turnată aștepta momentul în care va porni în misiunea vieții sale: drumul prin corpul unui om mare sau mic.

Într-o zi veselă precum copiii de la grădiniță, soarele se juca printre picături călduțe de ploaie. Regele Poftilă, despre care sigur ai mai auzit în alte povești, invită oamenii din ținut la un picnic în centrul regatului său, la umbra unui stejar bătrân. Pe lista de invitați se aflau Regele Vitamină, Prințesa Morcovina, dar și delicata Prințesă Verdeață. Se spunea că ea a reușit să găsească un iepuraș hoțoman și să își salveze grădina cu legume înainte de a fi complet ronțăită.

Ce frumoasă e vacanța de vară și cât de mult o așteaptă copiii! La grădiniță sau școală, toți micuții se bucură atunci când relaxarea e în toi. Unii merg la bunici, alții aleargă pe vârfuri de munte sau își răsfață piciorușele în nisipul fin al mării inventând tot felul de jocuri.

Mara și Luca nu își doreau decât să ajungă mai repede la căsuța bunicii, aflată în inima unei câmpii mari și verzi.

- Toată ziua ați șoșotit! le spuse mama în timp ce le dădea jos din mașină bagajele. Nu știu ce planuri aveți pentru vara aceasta, dar am impresia că o să vă distrați…

Și așa a fost! Imediat după ce și-au luat rămas-bun de la părinți, copiii au zbughit-o spre grădina bunicii.

A fost odată o vale luminoasă, unde soarele strălucea ca o portocală mare pe cer. Acolo se afla un regat colorat pe nume Bombonezia. Oriunde te uitai vedeai case din turtă dulce, acoperișuri din ciocolată și felinare din acadele colorate. Ți-ar plăcea să locuiești acolo, nu?

În Bombonezia oamenii erau cam obosiți și cam… pofticioși. Mâncau dulciuri dimineața, la prânz și seara. Totuși, cel mai mare iubitor de zahăr era chiar regele lor, Poftilă al III-lea, un domn rotofei, cu obraji roz ca două jeleuri și coroană asemănătoare unui tort cu frișcă.

În România există o tradiție veche de sute de ani, numită transhumanță. Ea înseamnă că păstorii, adică ciobanii, își duc turmele de oi dintr-un loc în altul, în funcție de anotimp. Vara, oile urcă sus pe munți, acolo unde iarba este grasă și verde, iar iarna coboară în zone mai joase și mai calde.

Această călătorie a turmelor face parte din viața pastorală tradițională și este atât de importantă, încât a fost inclusă în Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanității UNESCO în 2023. Este o practică milenară încă de pe vremea Imperiului Roman și Evul Mediu și are loc în Scoția, Maroc, Franța, Italia, Republica Moldova, Grecia, Austria, Elveția și Croația.

A fost odată un ceasornicar bătrân, cu părul alb ca zăpada proaspătă și chipul brăzdat de ani. În timp ce se plimba prin pădurea de la marginea împărăției unde își ducea traiul, a zărit ceva strălucitor la rădăcina unui brad stufos. Curios, s-a aplecat și a descoperit un ceas cu mecanism fin lucrat care ticăia încet, ca și cum ar fi avut propria inimă.

- Un ceas! Ce coincidență! E așa de frumos! Are limbile din aur și cifrele făcute din pietre prețioase. N-am mai văzut așa ceva. Totuși… cred că trebuie reparat, i-a ruginit cheița.

IA este una dintre cele mai valoroase piese de îmbrăcăminte din spațiul românesc. Cămașa de sărbătoare, cusută manual, poartă pe ea semne străvechi care pot fi urmărite până în secolul al IV-lea î. Hr. Fiecare ie este unică și spune o poveste: despre familie, anotimpuri, credințe și legătura omului cu natura.

Pentru frumusețea, vechimea și semnificația ei profundă, ia cu altiță a fost înscrisă în anul 2022 pe Lista Reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității UNESCO, ca element de patrimoniu comun al României și Republicii Moldova.

Odinioară simboluri ale curților imperiale, caii lipițani sunt astăzi ambasadori ai unui patrimoniu cultural comun - o punte între generații și între națiuni.

Grație recunoașterii UNESCO, moștenirea lor este protejată și transmisă mai departe, iar lipițanul, cu mersul său elegant și privirea inteligentă, rămâne o poveste despre echilibru, frumusețe și tradiție.

La Horezu, tradiția se modelează zilnic în mâinile meșterilor și se coace în focul cuptoarelor. Ceramica își are originile în nordul județului Vâlcea, în inima Țării Românești. Meșteșugul a cunoscut o dezvoltare deosebită în secolele XVII-XVIII, în jurul Mânăstirii Hurezi, ctitorie a domnitorului Constantin Brâncoveanu.

Imaginează-ți un cerc larg de feciori îmbrăcați în cămăși albe, strânse la mijloc cu brâie colorate din lână, pălării împodobite cu pene de păun sau ciucuri și cizme negre lucioase. Se aud tropote pe podea, bătăi de palmă și strigături. Așa începe Jocul Fecioresc, un dans tradițional bărbătesc transmis din tată-n fiu în satele din Transilvania, jucat împreună de români, maghiari și rromi.

Pentru valoarea sa culturală, UNESCO a inclus Jocul Fecioresc din România în Lista Reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității în anul 2015.

Colindatul este unul dintre acele ritualuri care nu doar că a supraviețuit secolelor, ci a devenit un simbol viu al comunității. Nu e doar o tradiție de iarnă, ci un cântec despre lumină.

Tocmai de aceea, în 2013, UNESCO a recunoscut oficial Colindatul de ceată bărbătească din România și Republica Moldova ca parte a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității.

Astăzi, el stă alături de marile comori ale lumii, ca un mesaj cântat despre identitate, speranță și frumusețea apartenenței.

Există locuri în care timpul nu se grăbește. În satele din Oltenia, cu câteva zile înainte de Rusalii, o tradiție misterioasă prinde viață - Călușul, unul dintre cele mai spectaculoase și vechi ritualuri românești.

Numele său vine de la „căluș", partea de lemn a căpăstrului calului. Recunoscut de UNESCO în 2008 ca element din patrimoniul cultural imaterial al umanității, Călușul este mai mult decât un dans: este un ritual care asigură protecția împotriva spiritelor rele.

Tineri neînsurați, îmbrăcați în costume albe și cu clopoței la glezne, colindă în număr impar satele și joacă în cercuri sacre pentru a ține ielele, spiritele rele departe și pentru a aduce binecuvântare gospodăriilor.

Doina este glasul pe care românii îl folosesc de secole pentru a-și exprima dorul, tristețea, dragostea sau melancolia.

UNESCO a inclus doina pe Lista Reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității în 2009 ca un semn de recunoaștere globală a valorii ei culturale și emoționale.

Prin doină, descoperim o parte esențială a identității românești, transmisă din generație în generație.

Scoarța nu este doar un covor țesut la război, ci o poveste spusă fără cuvinte. În satele din România, femeile au țesut scoarțe timp de sute de ani, folosind lână, fibre vegetale și multă răbdare. Fiecare linie, culoare sau formă a decorului are o semnificație: spiralele, Pomul Vieții, păsările, râurile sau brazda arată cum vedeau femeile lumea din jurul lor.

De aceea, scoarțele sunt considerate adevărate opere de artă populară. În anul 2016, tehnica tradițională de țesere a scoarței românești a fost inclusă de UNESCO în Lista Reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității - o recunoaștere a valorii acestui meșteșug și o promisiune că el trebuie protejat și dus mai departe.

Cu mult înainte ca hărțile să despartă țări și popoare, când oamenii modelau în lut și ciopleau piatra, s-a născut un obicei firav și puternic deopotrivă: Mărțișorul. În epoca în care timpul era măsurat de lunile primăverii și recolta înflorea odată cu cerul, oamenii purtau la piept sau la mână două fire împletite, alb și roșu, ca o amuletă, un jurământ tăcut între om și natură.

Astăzi, mărțișorul este mai mult decât o podoabă, este o moștenire vie. În decembrie 2017, tradiția mărțișorului a fost înscrisă pe Lista Reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității UNESCO, în urma unei candidaturi comune a României, Republicii Moldova, Bulgariei și Macedoniei de Nord.

Știi senzația aceea plăcută pe care o ai când ajungi într-o pădure sau la marginea unui oraș mare? Pare că e mai... răcoare și părinții îți spun că ați ajuns la aer curat. Ei bine, pentru a putea respira, e important ca aerul din jurul nostru să fie curat.

O parte din poluarea aerului are legătură cu diverse cauze naturale, cum ar fi praful, însă oamenii sunt primii vinovați din cauza industriei și a vehiculelor. De exemplu, fabricile afectează mediul prin arderea substanțelor și evaporarea fumului în aer.

A fost odată ca niciodată, într-o căsuță mică de la marginea pădurii, un cuplu de oameni simpli și buni, care își doreau din tot sufletul un copil. În fiecare zi se rugau:

— Să fie chiar și cât un deget, numai copil să fie!

Și, ca prin minune, dorința li s-a împlinit. Li s-a născut un băiețel, mic, mic de tot — nici cât degetul unui om mare. Așa că i-au pus numele… Tom Degețel.

Deși era mic, Tom era isteț și curajos. Nu se temea de nimic și își dorea, mai presus de toate, să-și ajute părinții și să vadă lumea.

A fost odată ca niciodată, într-un regat îndepărtat, un negustor bun și cinstit care avea o fiică blândă pe nume Bella. Toată lumea o iubea pentru inima ei mare!

Într-o zi, negustorul a plecat într-o călătorie lungă.

A fost odată, departe, într-un colț tainic al oceanului, un regat de lumină și coral, locuit de sirene cu glasuri vrăjite și ființe ale adâncurilor, purtate de curenți ca de vis. Peste aceste ape domnea Regele Triton, puternic și mândru, stăpânul mărilor. Dintre toate fiicele sale, cea mai mică era Ariel — visătoare, curajoasă, cu păr roșu ca apusul și ochi curioși ca zarea.

Dar Ariel era altfel. În timp ce surorile ei erau mulțumite cu viața din adâncuri și seratele muzicale ale palatului, ea visa la lumea de deasupra: la oameni, la cer, la pașii care ating pământul.

Într-o casă primitoare, pe o stradă liniștită, trăia o cățelușă cu ochi blânzi și blană mătăsoasă. Numele ei era Lady — sau Doamna, cum îi spunea cu drag familia. Fusese oferită în dar de Crăciun și, de atunci, era răsfățata casei.

Lady dormea pe perne moi, purta o zgardă de piele cu medalion de aur și era convinsă că lumea e un loc sigur, plin de iubire și… mâncare bună.

Într-o vilă impunătoare dintr-un colț liniștit al Parisului, cu obloane verzi și pereți îmbrăcați în iedera verii, locuiește Madame Adelaide Bonfamille. Este o doamnă rafinată, trecută prin viață cu grație, care își petrece zilele alături de patru pisici adorabile.

Londra. Un oraș aglomerat, cu taxiuri care claxonează, ceainării cu ferestre aburite și parcuri verzi, unde câinii își plimbă mai degrabă stăpânii și nu invers. Într-un apartament cochet, pe o stradă liniștită, trăiesc Roger, un compozitor tânăr și visător, și Pongo, dalmațianul său loial și isteț.

Dacă părinții tăi lucrează într-o clădire cu birouri, sigur știi că au nevoie inclusiv de imprimante și hârtie pentru a-și desfășura activitatea. Acest lucru nu e rău, atâta timp cât oamenii folosesc resursele cu atenție.

Clădirile de birouri consumă cantități semnificative de resurse – hârtie, energie, cartușe de imprimantă, iar impactul acestui consum asupra mediului este uriaș. Fără măsuri concrete, aceste spații devin surse majore de poluare.

Repetăm câteva idei simple pe care le învățăm de la cei trei prieteni din povestea următoare?

Economia circulară ne învață că nimic nu trebuie să fie risipit. Totul poate fi folosit din nou, reparat sau reciclat. Dacă învățăm să avem grijă de resursele noastre, putem crea o lume mai bună – pentru oameni, pentru natură și pentru viitor.

Pământul există de milioane de ani, însă acum a cam dat de necaz din pricina poluării și a creșterii explozive a populației. Viața depinde de ciclurile naturii. Apa, de exemplu, se evaporă și e purtată de curenți, unde se transformă în ploaie sau zăpadă. Dacă ea se amestecă cu substanțe dăunătoare poate să distrugă ecosisteme întregi. Râurile se varsă în mări și oceane, deci obiectele aruncate într-un loc pot să fie transportate la mare distanță. Apa este doar un exemplu, dar trebuie să știți că pe Pământul totul este conectat. Ce faci acasă poate avea impact asupra planetei, așa că fii eco-aware și nu lăsa lucrurile la întâmplare. Nu uita de cei 3 R: redu, refolosește, reciclează, iar Planeta va fi verde și curată, iar tu vei crește frumos odată cu ea.

Într-o zi călduroasă, într-o pădure liniștită, un leu mare și puternic dormea sub umbra unui copac. Sforăia ușor, cu capul lui greu sprijinit pe labele din față.

Dintr-o dată, un șoricel mititel, curios și cam speriat, alergă chiar peste nasul leului!

– Oh, nu! gâfâi șoricelul, oprindu-se brusc. Ce-am făcut?!

Leul s-a trezit și a ridicat încet capul. Cu o mișcare rapidă, a pus laba peste șoricel și a mormăit furios:

– Cine m-a trezit?! Cine îndrăznește să-mi tulbure somnul?!

A fost odată o cioară curioasă care, într-o zi, ajunse într-o fermă și zări în fața ei doi păuni falnici, cu pene strălucitoare și cozi colorate ca un curcubeu.

— Vai, ce frumusețe! — șopti cioara cu ochii mari. — N-am mai văzut niciodată pene așa de minunate!

Se apropie sfioasă și întrebă:

— Ce păsări sunteți voi, de arătați ca niște bijuterii?

Unul dintre păuni își desfăcu coada impunătoare și răspunse cu mândrie:

— Suntem păuni! Așa ne-a lăsat natura, frumoși și eleganți.

Era odată o vulpe tare vicleană, ca toate vulpile. Umblase toată noaptea înfometată, fără să găsească nimic de mâncare. Dimineața, s-a așezat sub o tufă, obosită și cu burta goală. – Ce să fac eu acum? Mă roade foamea! spuse ea, oftând. Deodată, simți un miros de pește. Ridică repede capul și ce să vadă? Un car plin cu pește se apropia pe drum, tras de doi boi. – Aha! Iaca și prada mea, se bucură vulpea. Stai să vezi ce păcăleală le trag eu! Se tăvăli în mijlocul drumului și se făcu că e moartă. Țăranul care mâna carul o zări și zise: – Bre! Da' cum de-a murit vulpea taman aici? Ce cațaveică frumoasă o să-i fac nevestii mele! O apucă de ceafă și o aruncă în car, peste grămada de pește. – Hăis! Cea! Hai, boii mei! strigă el, și porni din nou.

Într-o zi de vară călduroasă, o vulpe roșcată, subțire și tare flămândă mergea alene prin pădure.

– Uf, ce foame mi-e! Aș mânca și o coajă de pâine! zise vulpea, plimbându-se cu burta lipită de șira spinării.

Cum mergea ea așa, ce să vezi? Vazu Un gard, iar dincolo de el… o vie! Și în vie, o boltă cu cei mai mari și mai dulci struguri pe care îi văzuse vreodată.

A fost odată un bunic care a plantat o ridiche în grădinița lui.

– Hai să vedem ce-o să iasă! a zis moșul vesel.

Zilele au trecut, și ridichea a crescut, și-a tot crescut… pân' a ajuns mai mare decât capul unui om!

Într-o dimineață, moșul s-a uitat la ea cu ochii mari:

– Ei, asta da ridiche! Cred că a venit vremea s-o scot din pământ.

A apucat ridichea de frunze și… trage și trage…

Obstacolul din drum

A fost odată un rege înțelept care voia să-și învețe supușii o lecție importantă. Așa că, într-o dimineață, le spuse soldaților:

– Luați bolovanul acela uriaș și puneți-l în mijlocul drumului cel mare! Apoi, lăsați-l acolo și să nu spuneți nimănui!

După ce piatra a fost așezată, regele se ascunse într-un tufiș din apropiere, cu o pelerină pe el, ca să nu fie recunoscut.

– Să vedem, cine va avea grijă să curețe drumul? murmură el.

În vremuri de demult, corbii și bufnițele erau într-o ceartă continuă. Corbii urau bufnițele pentru că ziua erau neajutorate, iar noaptea se temeau de ele. Bufnițele, la rândul lor, se fereau de corbi, pentru că ziua erau atacate și hăituite.

Într-un sat îndepărtat trăiau un moș și o babă, oameni bătrâni, dar încă în putere. Munceau din greu, dar erau zgârciți și nu ajutau pe nimeni. Deși strânseseră ceva bani, nu se bucurau de ei, ci trăiau mereu cu frica să nu piardă ce aveau.

A fost odată, într-o pădure îndepărtată, patru animale care trăiau în mare dușmănie: un elefant, o maimuță, un iepure și o coțofană. De fiecare dată când se întâlneau, începea cearta. Se tachinau, se certau și uneori chiar se luau la bătaie.

Dar într-o zi, obosind de atâta ceartă, au hotărât să își încheie dușmănia și să trăiască în pace.

Într-un sat îndepărtat, trăia un boier bogat, care se lăfăia în aur și petreceri, în timp ce țăranii din jurul lui trăiau în sărăcie. Nu îi păsa de suferința lor, atât timp cât el avea tot ce își dorea.

Într-o zi, un țăran sărman a găsit o sămânță în drum și, crezând că e de folos, a dus-o acasă și a plantat-o. Curând, din ea a crescut un copac mare, plin de fructe aurii. Fericit, țăranul a încercat să culeagă un fruct, dar o pasăre s-a repezit și l-a furat.

— Asta e ceva ciudat! — și-a spus el. Trebuie să aflu unde duce pasărea aceste fructe!

În acele timpuri, oamenii și animalele nu cunoșteau noaptea. Tot timpul era lumină, iar somnul era greu de găsit.

— Avem nevoie de întuneric măcar puțin! — au spus oamenii, obosiți.

Se povestește că, pe drumul prăfuit al unui pustiu întins, doi călători s-au întâlnit: un tânăr trist și un bătrân cu părul alb, dar cu ochii blânzi și înțelepți.

Mergând împreună, tânărul oftă și spuse:

— O, preacinstite călător, viața mea este grea! Nu am nimic, sunt sărac și nefericit. Părinții mei au fost și ei sărmani și nu mi-au lăsat nimic. Ce minunat este să fii bogat! Dar eu… eu sunt cel mai sărac om din lume.

Bătrânul zâmbi ușor și îi spuse cu voce caldă:

— Fiule, nu te mai tângui. Tu ai o bogăție imensă, dar nu o vezi.

Într-o noapte, într-o colibă mică din inima junglei, oamenii stăteau liniștiți, povestind la lumina focului. Deodată, un fum gros s-a ridicat din vatră și a umplut coliba.

Într-un sat îndepărtat, trăia un moșier bogat și mândru. Avea pământuri întinse, o casă mare și mulți servitori. Pe drumurile satului, toți îi arătau respect, plecându-se în fața lui.

Într-un sat îndepărtat, un călugăr învăța copiii la școală. Însă, în loc să fie atenți la lecții, mulți dintre ei se gândeau mai mult la mâncare și somn. Cel mai somnoros dintre toți era un băiat pe nume Li. De fiecare dată când trebuia să meargă la școală, se ospăta atât de mult încât abia mai putea să se miște.

Cu mult timp în urmă, pădurile erau pline de stupi, iar mierea curgea din copaci ca apa din izvoare. Oricine putea lua cât dorea, fără teamă că se va termina vreodată.

Nichita este considerat de critica literară și de publicul larg drept unul dintre cei mai importanți inovatori lingvistici. După ce a împins poezia românească spre lirismul pur, către esențele lumii și ale cuvântului, Nichita s-a întors spre „dulcele stil clasic" adică spre vârsta de aur a copilăriei poeziei.

Dintr-un bolovan coboară /pasul tău de domnişoară. / Dintr-o frunză verde, pală /pasul tău de domnişoară.

Cei care iubesc scrierile lui Nichita pot asculta vocea acestui român de poveste într-un audiobook ce reuneşte 57 de poeme rostite la radio între anii 1964 şi 1983. Alături de alte personalități importante ale literaturii, el rămâne un autor canonic ce a redefinit limbajul poetic, a sfidat convențiile și a transformat realitatea în metaforă.

A fost odată un voievod care visa la o Românie unită. Pe vremea lui, Țara Românească, Moldova și Transilvania erau despărțite, fiecare sub amenințarea marilor imperii din jur. Cu sabia în mână, Mihai Viteazul a pornit să facă ceea ce nimeni nu mai îndrăznise până atunci: să-i unească pe români sub un singur steag.

Gheorghe Hagi nu este doar un nume în istoria sportului, ci o inspirație pentru generații întregi. Este „Regele" care a purtat România pe cele mai înalte culmi ale fotbalului mondial. A fost desemnat fotbalistul român al anului de șapte ori și a fost prezent la trei ediții ale Campionatului European și la trei ediții ale Cupei Mondiale.

La malul mării, în Săcele, județul Constanța, într-o zi rece de februarie a anului 1965, s-a născut un băiat care avea să schimbe pentru totdeauna istoria fotbalului românesc. Familia sa de aromâni mândri și muncitori, l-a primit cu bucurie. Gheorghe Hagi, cum avea să fie cunoscut în toată lumea, era un copil energic, plin de viață și cu un singur vis: să devină cel mai bun fotbalist.

Consumerismul, adică obiceiul de a cumpăra și consuma mai mult decât avem nevoie, are efecte negative profunde asupra mediului, economiei și calității vieții noastre. Deși achizițiile aduc satisfacție pe termen scurt, ele duc la risipă și poluare.

Consumerismul are impact asupra mediului întrucât producția excesivă de bunuri consumă resurse cum ar fi apa sau energia și generează deșeuri, plus emisii de carbon care contribuie la schimbările climatice. Multe produse sunt aruncate după o utilizare scurtă, iar ambalajele din plastic ajung adesea să polueze oceanele și solul. În plus, în loc să investim în lucruri durabile sau experiențe semnificative, ne pierdem în dorința de a avea mereu „ceva nou."

Ce poți face? Alege calitate, nu cantitatea. Donează obiectele pe care nu le mai folosești sau reciclează-le. Ajută-i și pe alții să înțeleagă cât de important e să lucrăm în echipă pentru lucruri cu adevărat importante: sănătatea, relațiile cu cei dragi, dezvoltarea personală.

Într-o vreme demult apusă, pe coastele Havanei, trăia un bătrân pescar numit Don Esteban, cunoscut pentru poveștile sale despre comoara ascunsă a mării. El le spunea marinarilor și copiilor din sat că, în adâncurile Golfului Havanei, se ascundea o perlă uriașă, atât de strălucitoare încât lumina ei putea fi văzută chiar și prin apele tulburi ale oceanului.

Într-o vreme demult apusă, în orașul Anvers, trăia un gigant misterios și jucăuș, cunoscut sub numele de Lange Wapper. Nimeni nu știa de unde venise, dar se spunea că s-a născut dintr-un lac fermecat, unde o femeie sărmană lăsase un pește pe care îl prinsese. Când s-a întors a doua zi, peștele dispăruse, iar în locul lui stătea un copil cu ochi sclipitori și zâmbet ștrengar.

Timpul a trecut, iar băiatul a crescut, descoperindu-și un har neobișnuit: putea să-și schimbe forma și să se facă uriaș cât un turn sau mic cât un șoricel. Dar, deși avea acest dar, nu și-l folosea pentru rău – îi plăcea să se distreze și să tragă farse oamenilor care meritau o lecție.

În vremuri de demult, în inima Munților Dolomiți, într-un castel de cristal ascuns printre stânci, trăia regele Laurin, un pitic înțelept și puternic. Regatul său subteran era bogat în aur și pietre prețioase, dar cea mai mare comoară a sa era o grădină magică de trandafiri, ale cărei flori străluceau în toate nuanțele de roșu și roz.

Bună! Sunt Austria, o țară mică situată în inima Europei, cu peisaje spectaculoase și o istorie fascinantă. Munții Alpi străbat teritoriul meu și oferă priveliști de basm, pârtii de schi celebre și trasee montane ce atrag iubitorii de aventură din întreaga lume. Pe lângă natura impresionantă, sunt mândră și de orașele mele fermecătoare, fiecare având propria poveste de spus.

Bună! Sunt Belgia, o țară mică, dar plină de farmec, situată în Europa de Vest, între Franța, Germania, Olanda și Luxemburg. Deși nu sunt foarte mare ca suprafață, am un rol important în Europa datorită istoriei mele bogate, orașelor medievale fermecătoare, castelelor impunătoare și tradițiilor mele unice.

Sunt renumită pentru ciocolata mea delicioasă, vafele crocante, cartofii prăjiți autentici și berea artizanală, dar și pentru faptul că sunt sediul unor instituții internaționale majore, precum Parlamentul European și NATO.

Bun venit în țara mea! Sunt Cuba, o insulă fascinantă situată în Marea Caraibilor, cunoscută pentru plajele mele cu nisip alb, apele turcoaz, cultura vibrantă și istoria plină de pasiune.

Deși nu sunt una dintre cele mai mari țări din lume, am un rol important în istoria și cultura Americii Latine, datorită moștenirii mele coloniale, revoluției mele celebre și influenței mele asupra muzicii și dansului mondial.

Sunt renumită pentru salsa și son cubano, trabucurile mele artizanale, romul autentic și mașinile clasice colorate care încă străbat străzile mele, dar și pentru farmecul orașelor mele coloniale, precum Havana, Trinidad și Santiago de Cuba.

Mărțișorul este unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri românești, marcând venirea primăverii. Pe 1 martie, băieții oferă fetelor mărțișoare cu un șnur alb și roșu, simbol al trecerii de la iarnă la primăvară, de la frig la căldură, de la întuneric la lumină. Alături de acest șnur, se adaugă mici talismane ale norocului, precum trifoiul cu patru foi, potcoava sau coșarul. Mărțișorul se poartă în piept pe tot parcursul lunii martie, iar în ultima zi este legat de crengile unui pom fructifer, pentru a aduce belșug, sănătate și iubire în casele oamenilor.

Simți uneori că, pur și simplu ai obosit? Da, ești mare deja, mergi la școală, ai teme și activități extrașcolare, dar ai și timp de odihnă? Mintea este la fel de importantă precum e corpul. Ai grijă de ea, oferă-i pauze, gânduri bune și timp pentru a se relaxa. Iar dacă simți că ceva nu e bine, spune-i cuiva drag ce te îngrijorează pentru că adulții te pot ghida.

În inima Ungariei, pe malurile albastre ale Dunării, se întindea un sat mic și liniștit, unde oamenii își duceau traiul pescuind și cultivând pământul fertil. Printre ei trăia un băiat pe nume András, fiul unui pescar modest, dar cu o inimă mare și visuri îndrăznețe.

Bunicul său, un om înțelept cu barba albă ca spuma râului, îi spunea deseori povești despre Regina Apelor, un spirit magic care veghea asupra Dunării și ascundea în adâncurile sale o comoară legendară.

– „Dar această comoară nu este din aur sau pietre prețioase, dragul meu András," îi spunea bătrânul. „Este ceva mult mai valoros, dar numai cel cu suflet curat și curajos o poate descoperi."

Într-un timp îndepărtat, în frumosul oraș Barcelos, situat în nordul Portugaliei, domnea o atmosferă de neliniște și teamă. O serie de furturi misterioase tulburau liniștea locuitorilor, iar autoritățile erau hotărâte să găsească vinovatul cu orice preț. Într-o astfel de situație tensionată, suspiciunile s-au îndreptat asupra unui pelerin, un bărbat simplu care se îndrepta spre Santiago de Compostela, traseul sacru urmat de credincioși de-a lungul timpului.

Pelerinul era un om tăcut și modest, purtând haine ponosite și o mantie uzată de drumurile lungi parcurse. Se oprise în Barcelos pentru a se odihni și pentru a căuta adăpost peste noapte. Din nefericire, prezența sa a ridicat suspiciuni, iar oamenii din oraș, înspăimântați de furturile tot mai dese, au decis că el trebuie să fie vinovatul. A fost arestat fără dovezi și dus în fața judecătorului, care l-a condamnat la moarte, fără să îi ofere șansa de a se apăra.

Lângă apele reci ale Mării Nordului, acolo unde pajiștile se întind cât vezi cu ochii și canalele se împletesc precum firele unei uriașe pânze de păianjen, trăia odată un popor mândru și curajos. Olandezii erau oameni harnici și pricepuți, dar viața lor era grea. Marea, cu apele ei necruțătoare, înainta încet spre pământurile lor, iar furtunile năprasnice amenințau să le înece satele.

Se spunea că vânturile care suflau dinspre mare erau trimise de Marea Doamnă a Apelor, o forță capricioasă, când blândă și liniștită, când furioasă și distrugătoare. Nimeni nu putea ghici când avea să-și schimbe starea, iar când se întâmpla, valurile înghițeau casele, iar vânturile smulgeau acoperișurile și dărâmau podurile.

Salutare! Eu sunt Portugalia, țara de la marginea Europei! Sunt așezată pe coasta de vest a continentului, având Oceanul Atlantic drept vecin. Sunt cunoscută pentru peisajele mele spectaculoase, orașele vibrante, istoria bogată și cultura mea plină de culoare. De-a lungul timpului, am fost casa unor mari exploratori și am avut un impact semnificativ asupra culturii și civilizației mondiale. Astăzi, sunt una dintre cele mai primitoare țări, recunoscută pentru ospitalitatea locuitorilor mei și pentru atmosfera caldă care îi face pe turiști să se simtă ca acasă. Hai să descoperim împreună minunile mele!

Numele meu provine de la orașul Portus Cale, un vechi port fondat de romani, care a dat naștere denumirii „Portugalia". De-a lungul secolelor, am fost locuită de diverse popoare, printre care celți, fenicieni, romani și mauri. Am fost condusă de regi aproape 800 de ani, iar în secolele XV-XVI eram o adevărată superputere maritimă. Exploratorii mei au descoperit noi teritorii, creând unul dintre cele mai mari imperii din istorie, cu colonii în Africa, Asia și America de Sud. În 1974 am trecut printr-o revoluție pașnică, numită Revoluția Garoafelor, care a deschis drumul către democrație. Astăzi, sunt un stat modern, membru al Uniunii Europene și o destinație de vis pentru milioane de turiști din întreaga lume.

Bună, copii! Mă numesc Ungaria și am o poveste fascinantă de spus! Sunt o țară cu o istorie îndelungată, plină de povești cu regi și cavaleri, tradiții vii și o cultură ce dăinuie de peste secole. Maghiara, limba poeziei și a cântecelor mele este o limbă unică în Europa, complet diferită de cele romanice, slave sau germanice. Sunt situată în inima Europei Centrale, având granițe cu Austria, Slovacia, Ucraina, România, Serbia, Croația și Slovenia. Această poziție mi-a oferit, de-a lungul timpului, un amestec cultural fascinant, făcând din mine un loc unde Estul și Vestul se întâlnesc armonios.

Capitala mea este Budapesta, un oraș fermecător care îmi reflectă sufletul. Străbătută de fluviul Dunărea, Budapesta este împărțită în două mari părți: Buda, cu dealurile sale istorice, palate și fortărețe, și Pesta, vibrantă și modernă, cu bulevarde largi, cafenele elegante și o viață culturală efervescentă. Budapesta este adesea supranumită „Parisul Estului", datorită arhitecturii sale spectaculoase și a atmosferei romantice care o învăluie.

Bun venit în Olanda, țara apelor, a morilor de vânt și a lalelelor colorate! Sunt o țară mică, dar plină de surprize! Am peisaje spectaculoase, cu pajiști verzi, canale strălucitoare și câmpuri nesfârșite de flori. Mă aflu în vestul Europei și sunt cunoscută pentru orașele mele frumoase și pentru oamenii mei prietenoși.

Numele meu vine de la cuvântul „Holland", care înseamnă „Țara Pajiștilor". Deși oficial mă numesc Regatul Țărilor de Jos, toată lumea mă știe drept Olanda. O mare parte din teritoriul meu se află sub nivelul mării, dar oamenii mei pricepuți au construit diguri și mori de vânt pentru a ține apele în frâu. Ce invenție minunată, nu?

Am fost mereu o țară de marinari și exploratori. În Evul Mediu, am fost un important centru comercial, iar corăbiile mele călătoreau în întreaga lume, aducând mirodenii, aur și comori exotice. Am avut și vremuri grele, fiind ocupată de diferite puteri, dar întotdeauna mi-am păstrat libertatea și cultura.

Pământul e un loc atât de fascinant! Oriunde te-ai uita poți observa vietăți și plante de tot felul. Știai că o singură linguriță de pământ poate conține între 10 mii și 50 de mii se specii de bacterii? Sau că oamenii de știință au clasificat peste 1,75 milioane de specii de viețuitoare, lista lor completându-se constant? Fiecare specie ajută, în felul ei, la păstrarea unui ecosistem echilibrat și asigură adăpost, hrană, materii prime de care inclusiv oamenii au nevoie pentru a supraviețui. În povestea următoare vei afla mai multe despre rolul albinelor în natură!

Japonia, sau Țara Soarelui Răsare, cum i se mai spune, își surprinde turiștii prin curățenie și ordine. În ciuda numărul mare de persoane care circulă zilnic pe străzi și a consumerismului aferent orașelor mari, Japonia e un model de educație și conștientizare socială. Știai că în şcolile japoneze nu există persoane angajate pentru curăţenie pentru că elevii se ocupă singuri de asta? De asemenea, oamenii sunt obișnuiți să ducă deșeurile pe care le produc acasă și apoi să le recicleze, nu să le lase în coșuri de gunoi care dau pe dinafară. Ascultă povestea lui Haru și vei afla multe lucruri despre tradițiile și obiceiurile acestei țări-model.

Sigur știi deja că e bine să reciclezi, ai auzit acest lucru de multe ori de la profesori, părinți, poate de la televizor sau de pe internet. Ai mai auzit și că hârtia se face din coaja copacilor, dar te-ai întrebat vreodată care este procesul și cum poate un copac să se transforme în cărți, agende, etichete, bonuri, șervețele, afișe, ambalaje, pungi, cutii și multe altele?

Pe scurt, hârtia este un material comprimat din fibre vegetale, celuloză, care sunt prelucrate mecanic și chimic. Lemnul folosit este obținut din defrișarea copacilor cu lemnul tare cum sunt arțarul, ulmul sau mesteacănul. Oamenii au nevoie de hârtie în viața de zi cu zi, dar e important să o folosească în mod responsabil, fără risipă. Astfel, ea rămâne un suport valoros pentru creativitate, comunicare și cultură, așa cum vei afla și din povestea următoare.

Câți dintre părinții voștri lucrează la birou? Cel mai probabil… mulți. Fie că sunt economiști, profesori, medici, secretari, notari și așa mai departe ei își desfășoară activitatea într-un birou, lângă un computer și folosesc imprimante pentru a scoate pe hârtie contracte, rapoarte și prezentări.

Știai că imprimantele folosesc energie electrică, hârtie și cartușe de cerneală sau toner? De fiecare dată când completezi o fișă de lucru la școală, colorezi o carte sau citești folosești și tu, indirect, hârtie imprimată. În România se aruncă anual 40 de milioane de cartușe de imprimantă, adică unul pe secundă, iar fiecăruia îi trebuie până la 1.000 de ani pentru a se descompune complet.

Pentru a înțelege mai bine de ce e important să reciclăm la serviciu sau acasă am pregătit o poveste amuzantă și educativă în care două surori întâlnesc un personaj curios.

Bună! Sunt Marea Britanie, o țară plină de istorie și tradiții fascinante. Permite-mi să-ți povestesc mai multe despre mine. Sunt o insulă situată în nord-vestul Europei, care cuprinde trei țări: Anglia, Scoția și Țara Galilor. Împreună cu Irlanda de Nord, acestea formează Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord. Această entitate politică este adesea prescurtată ca "Regatul Unit" sau "UK" (United Kingdom).

Dacă ar fi sa ne imaginăm Marea Britanie ca pe o bătrână doamnă, am putea-o descrie astfel - O doamnă în vârstă, cu părul alb strâns elegant într-un coc, purtând o pălărie rafinată decorată cu flori discrete. Îmbrăcată într-o rochie clasică, de culoare închisă, poate bleumarin sau verde smarald, completată de un șal din dantelă fină. Poartă mănuși albe și ține în mână o umbrelă de epocă, simbol al vremii schimbătoare britanice. Privirea sa este blândă, dar pătrunzătoare, reflectând secole de istorie și experiență.

Hej, dragii mei! Sunt Suedia, o țară situată în nordul Europei, pe Peninsula Scandinavă. Aș dori să vă povestesc câte ceva despre mine, pentru a mă cunoaște mai bine.

Limba mea oficială este suedeza, o limbă melodioasă și plină de istorie. Moneda pe care o folosesc este coroana suedeză. Steagul meu este format dintr-o cruce galbenă pe un fundal albastru.

Capitala mea este Stockholm, un oraș construit pe 14 insule, adesea numit "Veneția Nordului". Orașul este cunoscut pentru arhitectura sa impresionantă, numeroasele insule și canale, precum și pentru bogata sa ofertă culturală și istorică. Alte orașe importante sunt portul Göteborg și Malmö, un oraș multicultural legat de Danemarca printr-un pod - tunel.

Hola! Daca as fi o fata, ai putea sa-ti imaginezi ca sunt o tânără frumoasa cu părul negru ca abanosul, ondulat și strălucitor, imbrăcată într-o rochie roșie cu volane și dantelă neagră.

În mână as ține un evantai decorat cu motive tradiționale, iar în fundal, ai zări silueta impunătoare a catedralei Sagrada Familia din Barcelona. Deci, care este numele meu?

Exact, sunt Spania, o țară plină de surprize și curiozități care o fac un loc unic și fascinant de descoperit!

Ca toate poveștile și cea a lui Moș Crăciun începe cu… a fost odată un bătrânel vesel care sculpta cu multă răbdare, cât era ziua de lungă, jucării frumoase și colorate. Muncea așa până în Ajunul Crăciunului, când pleca să-și vândă jucăriile într-un oraș apropiat. Adesea le dădea pe foarte puțini bani, pentru că oamenii din acea regiune nu erau bogați; dar nu conta, pentru că meșterul era bucuros să vadă cu câtă fericire primeau micuții darurile sub brad.

Pe măsură ce sezonul sărbătorilor se apropie, toți copiii încep să îl viseze pe Moș Crăciun și, mai ales, darurile pe care le aduce în sania magică. Este momentul în care ne întâlnim cu toată familia și ne bucurăm de fructe, covrigi și dulciuri. Acum… fie vorba între noi… un răsfăț cu 2-3 biscuiți în plus nu strică, mai ales că Moș Crăciun se bucură de… milioane de biscuiți în fiecare an, nu? Shhh… nu ați auzit de la noi!

Expediția Antarctică Belgiană, care a avut loc în anii 1897-1899, a fost prima din istoria omenirii în care exploratorii au petrecut 13 luni în apele înghețate ale continentului sudic. În acest episod vei afla cât de importantă a fost expediția din prisma descoperirilor pe care le-au făcut membrii echipajului.

Pe 16 august 1897, ora 10.00, începe oficial expediția Antarctică Belgiană. Echipajul salută mulțimea adunată pe chei, salută navele cu oficiali ai statului belgian ce însoțesc corabia până în larg, familiile și Koortenaar trimis de Regina Olandei. Să ne revedem cu bine!

În acest episod vom cunoaște ECHIPAJUL expediției Belgica și vom descoperi motivația fiecăruia de a se aventura într-un loc atât de puțin cunoscut.

Cum îți imaginezi Antarctica în urmă cu 2 secole? Să fi fost un ținut înghețat aflat la capătul pământului, ori suma unor insule greu de cucerit? Ce pericole crezi că ascundea gheața care mărginea coasta?

Mulți navigatori entuziaști și visători și-a adresat aceste întrebări, iar printre ei se afla și Adrien de Gerlache de Gomery, un tânăr ofițer belgian, un baron idealist de numai 29 de ani pasionat de explorarea latitudinile sudice.

„O idee s-a născut în mintea mea, întâi vagă, apoi… Pentru ce n-aș întreprinde eu însumi, din proprie inițiativă o călătorie de explorare în zona antarctică, atât de puțin cunoscută?" s-a întrebat într-o zi tânărul Adrien de Gerlache de Gomery.

Dragi copii, industrializarea este procesul de transformare a unei țări agrare într-o țară industrială dezvoltată din punct de vedere economic pentru a produce bunuri și produse la scară largă.

De exemplu, fabricile construiesc mașini, telefoane, haine și multe altele. Industrializarea excesivă înseamnă că acest proces de construcție și producție crește foarte mult, adesea fără a se ține cont de impactul asupra mediului înconjurător.

Când există prea multe fabrici și uzine care funcționează fără reguli stricte pentru protejarea mediului, apar probleme grave: Poluarea aerului, Poluarea apei sau Distrugerea pădurilor. Industrializarea excesivă consumă resurse naturale cum ar fi petrolul, cărbunele, mineralele și apa.

Fabricile produc deșeuri, multe dintre ele fiind periculoase. Dacă nu sunt gestionate corect, aceste deșeuri pot polua solul, afectând plantele și animalele. Chiar dacă industrializarea este necesară pentru a produce lucruri de care avem nevoie, este important să ne asigurăm că acest proces respectă mediul.

Circuitul deșeurilor este ca un drum pe care îl parcurg toate lucrurile pe care le aruncăm. În loc să ajungă pur și simplu la gunoi și să polueze, există un proces prin care deșeurile sunt colectate, sortate și tratate astfel încât să fie eliminate în mod sigur sau transformate în ceva nou. Acest circuit ne ajută să menținem planeta curată și să protejăm mediul.

Dragi copii, drepturile și obligațiile de mediu ale cetățenilor și instituțiilor publice locale sunt reguli și responsabilități care ne ajută să protejăm natura și să avem un mediu curat și sănătos.

1.⁠ ⁠Dreptul la un mediu curat, sănătos și sustenabil. Acesta este un pilon esențial al drepturilor omului. Fiecare persoană are dreptul să trăiască într-un loc unde aerul, apa și solul nu sunt poluate și unde există spații verzi.

2.⁠ ⁠Dreptul la informație: oamenii au dreptul la informații de interes public, inclusiv la detalii despre starea mediului înconjurător . Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice, așa cum scrie și în Constituția României.

3.⁠ ⁠Dreptul de a participa la viața civică și culturală. Oamenii au dreptul să se implice în deciziile care afectează mediul, cum ar fi proiectele de construcție sau alte activități care pot avea un impact asupra naturii și asupra bunăstării lor. Multe reglementări privind protecția mediului obligă guvernele să comunice informațiile pe care le colectează cu privire la starea mediului. Acest lucru vine în avantajul oamenilor.

Dragi copii, în această poveste ne vom imagina că Pământul este un cufăr uriaș care conține multe comori - resursele naturale. Ele nu sunt ascunse sau ținute sub cheie, ci sunt la îndemâna noastră, le folosim zilnic. Totuși, cufărul este limitat, iar dacă noi luam fără oprire comori din el, atunci el se va goli. Resursele naturale ale Pământului sunt materiale și elemente care se găsesc în mediu, esențiale pentru viața umană.

Ele sunt împărțite în două categorii: resurse regenerabile precum apa, energia solară, vântul, pădurile sau resurse neregenerabile, cum sunt petrolul, zăcămintele de sare sau cărbunele. Gândește-te la toate lucrurile pe care le ai acasă: apa pe care o bei, mâncarea pe care o mănânci, jucăriile sau hainele tale. Toate aceste lucruri au legătură cu resursele Pământului. Dar ele nu sunt infinite.

Dragi copii, v-ați întrebat vreodată de ce unele case sunt mai călduroase iarna și mai răcoroase vara? Sau de ce este important să stingem lumina când ieșim dintr-o cameră? Ei bine, toate aceste lucruri țin de un concept foarte important numit eficiență energetică!

Asta înseamnă să folosim energia într-un mod inteligent și responsabil, pentru a nu o risipi. Atunci când mașinile, clădirile și aparatele noastre sunt eficiente din punct de vedere energetic, consumă puțin, funcționează corect, ne ajută să economisim bani și, cel mai important, să protejăm mediul înconjurător.

De exemplu, dacă izolăm bine o casă, aceasta va păstra căldura în interior pe timpul iernii și va rămâne răcoroasă vara. Astfel, nu mai trebuie să consumăm atât de multă energie pentru încălzire sau răcire. De asemenea, folosind becuri economice și aparate electrocasnice eficiente, putem reduce consumul de electricitate.

Dragi copii, știți ce înseamnă transport cu emisii scăzute și de ce ar trebui încurajat? Mașinile, motocicletele, camioanele își lasă amprenta asupra mediului și, pentru a-l proteja, oamenii trebuie să folosească mijloace de transport care nu poluează sau poluează foarte puțin. Este ca și cum am avea grijă de aerul pe care îl respirăm și de natura din jurul nostru, folosind mijloace de transport prietenoase cu mediul. Pe la 1900, avioanele nu brăzdau cerul zilnic, iar mașinile nu se înghesuiau la semafor. Astăzi mai mult de 100 000 de zboruri transportă zilnic pasageri. Așadar, ce înseamnă transport cu emisii scăzute? Emisiile sunt gazele și fumul ce rezultă în urma folosirii mașinilor, autobuzelor, vehiculelor care folosesc benzină sau motorină. Aceste emisii pot polua aerul și ne pot îmbolnăvi.

Dragi copii, imaginați-vă o lume plină de culori, sunete și mișcare. În această lume trăiesc toate animalele și plantele pe care le cunoașteți: de la urși și vulpi, la flori și copaci, albine care zboară și pești care înoată. Toate aceste viețuitoare formează ceea ce numim biodiversitate. Protejarea biodiversității este importantă pentru că fiecare plantă și fiecare animal are un rol special în natură. De exemplu, albinele polenizează florile, iar florile ajută la creșterea fructelor și a legumelor pe care le mâncăm. Păsările împrăștie semințele și din semnițe cresc noi copaci. Fiecare viețuitoare menține echilibrul în natură. Din păcate, biodiversitatea este în pericol. Poluarea, tăierea pădurilor și schimbările climatice amenință multe specii de animale și plante. Când o specie dispare, întregul ecosistem poate fi afectat.

Pământul se încălzește! Cele mai recente măsurători arată că temperatura medie a Pământului este cu 1 grad mai mare decât era în secolul trecut. Și creșterea continuă.

Schimbările climatice sunt modificări mari și pe termen lung în tiparele vremii. Aceste schimbări pot face ca unele regiuni ale planetei să devină mai calde, altele mai reci, unele mai umede sau mai uscate. Ele sunt cauzate în mare parte de activitățile umane, cum ar fi arderea combustibililor fosili, care eliberează gaze în atmosferă și schimbă echilibrul natural al Pământului. 19 din cei mai călduroși 20 de ani s-au înregistrat după 2001, iar temperaturile continuă să crească.

Dragii copii, știți ce sunt gazele cu efect de seră? Asemenea unei pături groase care ne ține de cald iarna, există o „pătură" invizibilă în jurul Pământului formată din gaze ce rețin o parte din căldura emisă de Soare pentru a încălzi planeta. Acesta este efectul de seră. Fără el, Pământul ar fi un loc rece și neprietenos.

Totuși, când această pătură devine prea groasă, atmosfera reține căldură și Pământul se încălzește mai tare decât ar trebui. De ce? Din cauza unor activități umane poluante. Acest fapt e cunoscut drept efect de seră sporit și poate avea efecte foarte neplăcute asupra climei și viețuitoarelor.

Ariile protejate sunt locuri speciale din natură, păstrate special pentru a proteja animalele, plantele și mediul înconjurător. Aceste locuri sunt importante pentru că aici trăiesc multe specii care au nevoie de un mediu sigur pentru a supraviețui. În ariile protejate, nu este permis să se construiască clădiri, să se taie copaci sau să se intervină asupra naturii.

In România cele mai cunoscute arii protejate sunt Delta Dunării, ⁠Parcul Național Retezat sau Rezervația Naturală Piatra Craiului. Țara noastră este una dintre țările cu cea mai mare biodiversitate din Europa. Aici curge o treime din Dunăre și se înalță jumătate din lanțul Munților Carpați.

Dragi copii, bine ați venit în lumea minunată a oceanului! Imaginați-vă apa vastă și albastră, cu pești colorați, mulți corali strălucitori și creaturi marine jucăușe. Oceanele conțin peste 95% din apa de pe Pământ și oferă adăpost și mâncare pentru viețuitoare microscopice dar și pentru înotătoare uriașe, cum ar fi balena albastră. Din păcate, această lume minunată se confruntă cu o mare problemă: poluarea.

Poluarea apelor înseamnă că tot felul de gunoaie, plastic și substanțe chimice, ajung în râuri, lacuri și oceane, murdărind apa și punând în pericol viețuitoarele care trăiesc acolo. Peștișorii, delfinii, țestoasele și chiar micii creveți sunt afectați de modul în care omul a ales să se raporteze la apă timp de secole întregi. Hei, oceanul nu este un coș de gunoi acvatic!

Dragi copii, v-ați întrebat vreodată de ce uneori cerul este mai degrabă gri decât albastru sau de ce plutește un miros ciudat în aer? Poluarea este un posibil răspuns pentru că, atunci când aerul pe care îl respirăm este murdar și conține substanțe dăunătoare pentru sănătatea noastră și pentru natură, spunem că este poluat. Sursele pot fi multiple: fumul de la fabrici și centrale, gazele de eșapament de la mașini și camioane, arderea gunoaielor și chiar fumul de la incendii.

Când aerul e poluat oamenii suferă din cauza alergiilor, tușesc sau au dificultăți de respirație, dar și plantele și animalele sunt afectate. De exemplu, ploile acide pot distruge pădurile și polua lacurile și râurile, afectând viețuitoarele care trăiesc acolo.

Știai că și poveștile adevărate încep tot cu… a fost odată? Un exemplu de sacrificiu și curaj, Tudor Vladimirescu este omul care a schimbat în bine soarta Țărilor Române și care a crezut cu adevărat în libertate și dreptate.

Tudor s-a născut aproape de Vladimirii Gorjului, de unde i se trage și numele, într-o zonă săracă în care oamenii trăiau în bordeie. Era orfan de tată, ceea ce l-a determinat să fie un copil muncitor și descurcăreț.

Ana, mama sa, avea grijă de toți cei trei frați, dar era convinsă că pe Tudorică al ei, blonduț și vioi, îl aștepta un destin aparte.

- Vezi tu, mamă, semnul ăsta al tău în forma de spic de grâu de pe piept? Prevestește că vei ajunge om mare! îi spunea mereu.

Lui Tudor îi plăcea să asculte poveștile bătrânilor despre vremurile de altădată, despre vitejii care luptau pentru dreptate și era însetat de învățăturile preotului din sat care îi arăta cum să scrie pe nisip ud și pe coajă de tei.

Știai că și poveștile adevărate încep tot cu… a fost odată? Petrache Poenaru a fost un om care a crezut în puterea educației. El a luptat pentru dreptate alături de haiduci, a creat tricolorul care ne reprezintă țara și a schimbat pentru totdeauna felul în care oamenii scriu.

Datorită lui, astăzi putem scrie, citi și învăța mult mai ușor. Povestea acestui român îi inspiră pe toți cei care visează la o lume mai bună prin cunoaștere și inovație, arătând că nimic nu este imposibil dacă avem curajul să ne urmăm visurile.

Dragi copii, știți la ce ne referim când spunem deșeu și de ce, în ultimii ani, se pune tot mai mult preț pe reciclare? Ei bine, deșeurile sunt resturi de materiale obținute printr-un proces tehnologic sau casnic ce nu mai pot fi valorificate direct și care pot provoca o mulțime de situații neplăcute pentru mediu, animale, oameni. Ce se întâmplă cu deșeurile? Majoritatea sunt arse sau îngropate. Multe dintre problemele cu care se confruntă planeta au apărut din cauza creșterii explozive a populației și cum, totul e conectat, ceea ce facem noi acasă poate afecta planeta chiar dacă, la prima vedere, nu pare. Hai să pătrundem în satul Verdeață și să ascultăm o poveste universal valabilă.

V-ați întrebat vreodată de ce pădurile sunt atât de speciale? Gândiți-vă la ultima plimbare pe care ați făcut-o pe o potecă răcoroasă, în inima naturii. Pădurile sunt mai mult decât un loc frumos de joacă, ele sunt casa animalelor și a plantelor și ajută la menținerea sănătății planetei. Imaginați-vă că sunt ca niște super eroi verzi care luptă zi de zi pentru a ne oferi aer curat. Știai că pădurile acoperă aproape 30% din suprafața Pământului și că un copac preia din aer 20 kg de dioxid de carbon în fiecare an. Din păcate, pădurile sunt tăiate ilegal. Tăierea a devenit o problemă gravă în România, unde aproximativ 20 de milioane de metri cubi de lemn sunt tăiați anual.

Oamenii folosesc energia ca să lumineze clădiri, să construiască, să călătorească, să se încălzească, dar toate acestea vin cu un preț pe care îl plătește, în primul rând, natura. Știți de ce spunem că energia poate să aibă culoarea verde, a naturii? Pentru că acest tip de energie nu poluează, păstrând mediul curat și sănătos pentru oameni, animale și plante. Folosind energie verde, reducem cantitatea de gaze cu efect de seră eliberate în atmosferă care contribuie la încălzirea globală și la schimbările climatice.

Toamna a devenit anotimpul preferat al Anei, nu doar pentru culorile sale uimitoare și fructele delicioase, ci și pentru că știa că începutul școlii îi va aduce povești, jocuri și cunoștințe noi.

Pe Planeta Disciplinarium, un mic extraterestru își face de cap și face numai ce îi place lui. Acțiunile lui îi deranjează însă pe ceilalți. Este foarte simpatic, dar încalcă regulile foarte serioase ale Planetei. Și nu e de glumit. Deși este invitat să se corecteze, micuțul continuă să se amuze copios. În final o comisie de judecători îl așează într-o navă cosmică și este trimis pe Pământ. În cheamă Gritty și are nevoie de antrenamentul superputerilor de caracter. Acesta este un podcast despre noua transformare a lui Gritty. Pare că o pastilă nu rezolvă problema. Așa că vino și tu să îl ajuți, pentru că Gritty vrea să se întoarcă acasă într-o nouă versiune!

Episodul acesta vorbește despre OPTIMISM. Întotdeauna poți alege mindsetul de creștere! Asta depinde doar de tine! Fă alegerea corectă! Bucură-te de fiecare zi de efort și rezultate!

Pe Planeta Disciplinarium, un mic extraterestru își face de cap și face numai ce îi place lui. Acțiunile lui îi deranjează însă pe ceilalți. Este foarte simpatic, dar încalcă regulile foarte serioase ale Planetei. Și nu e de glumit. Deși este invitat să se corecteze, micuțul continuă să se amuze copios. În final o comisie de judecători îl așează într-o navă cosmică și este trimis pe Pământ. În cheamă Gritty și are nevoie de antrenamentul superputerilor de caracter. Acesta este un podcast despre noua transformare a lui Gritty. Pare că o pastilă nu rezolvă problema. Așa că vino și tu să îl ajuți, pentru că Gritty vrea să se întoarcă acasă într-o nouă versiune!

Episodul acesta vorbește despre INTELIGENȚA SOCIALĂ. Înainte de a vorbi de relația cu ceilalți, trebuie să știi că lucrurile pornesc de la relația cu tine. Acest tine e numit sine. Relația cu sinele și relația cu ceilalți se poate învăța. Mai întâi descoperi emoțiile, le identifici la tine, le accepți, le transformi. Apoi înveți să le comunici, să spui ce ai nevoie, să pui în cuvinte o cerere prin care cineva te poate ajuta să primești ce ai nevoie. Când ai primit ajutorul, nu uita să mulțumești, să îți arăți aprecierea pentru efortul pe care cineva l-a făcut pentru tine, iar când cineva are nevoie de ajutor, fii acolo să sari la treabă. Când oamenii își arată unii altora că se prețuiesc, lumea e devine un loc mai primitor.

Pe Planeta Disciplinarium, un mic extraterestru își face de cap și face numai ce îi place lui. Acțiunile lui îi deranjează însă pe ceilalți. Este foarte simpatic, dar încalcă regulile foarte serioase ale Planetei. Și nu e de glumit. Deși este invitat să se corecteze, micuțul continuă să se amuze copios. În final o comisie de judecători îl așează într-o navă cosmică și este trimis pe Pământ. În cheamă Gritty și are nevoie de antrenamentul superputerilor de caracter. Acesta este un podcast despre noua transformare a lui Gritty. Pare că o pastilă nu rezolvă problema. Așa că vino și tu să îl ajuți, pentru că Gritty vrea să se întoarcă acasă într-o nouă versiune!

Episodul acesta vorbește despre AUTOCONTROL. Când lucrezi la autocontrolul tău, alege o persoană în care ai mare încredere și o admiri. Scrie-i o scrisoare despre țelul specific al butoanelor tale de autocontrol și promite-i că în câteva luni sau cât timp consideri tu că îți este necesar, îți vei antrena respectivele butoane. Faptul că ai promis unei persoane speciale pentru tine te va ajuta să iei mai în serios practica autocontrolului. Iar reușita ta te va face să simți mândrie atât tu, cât și persoana care va ști ce ți-ai propus.

Pe Planeta Disciplinarium, un mic extraterestru își face de cap și face numai ce îi place lui. Acțiunile lui îi deranjează însă pe ceilalți. Este foarte simpatic, dar încalcă regulile foarte serioase ale Planetei. Și nu e de glumit. Deși este invitat să se corecteze, micuțul continuă să se amuze copios. În final o comisie de judecători îl așează într-o navă cosmică și este trimis pe Pământ. În cheamă Gritty și are nevoie de antrenamentul superputerilor de caracter.Acesta este un podcast despre noua transformare a lui Gritty. Pare că o pastilă nu rezolvă problema. Așa că vino și tu să îl ajuți, pentru că Gritty vrea să se întoarcă acasă într-o nouă versiune!

Episodul acesta vorbește despre TENACITATE. Perseverența este atunci când alegi să îți placă să faci lucruri complexe, grele, dificile chiar și ieși din zona ta de confort.

Pe Planeta Disciplinarium, un mic extraterestru își face de cap și face numai ce îi place lui. Acțiunile lui îi deranjează însă pe ceilalți. Este foarte simpatic, dar încalcă regulile foarte serioase ale Planetei. Și nu e de glumit. Deși este invitat să se corecteze, micuțul continuă să se amuze copios. În final o comisie de judecători îl așează într-o navă cosmică și este trimis pe Pământ. În cheamă Gritty și are nevoie de antrenamentul superputerilor de caracter. Acesta este un podcast despre noua transformare a lui Gritty. Pare că o pastilă nu rezolvă problema. Așa că vino și tu să îl ajuți, pentru că Gritty vrea să se întoarcă acasă într-o nouă versiune!

Episodul acesta vorbește despre CARACTER, colecția de trăsături care însumează tot ce strălucește mai frumos în ceea ce noi, ființele de orice fel, suntem. Pe scurt, caracterul este ce faci când nu te vede nimeni.