A Fost Odată

Acum 600 de ani oamenii ocupau doar 3% din suprafața Pământului. Astăzi am ajuns la aproape 50% din teren ocupat de activitate umană și procentul este într-o continua creștere. Tot mai mult teren este folosit pentru agricultură spre a produce hrană sau spațiu pentru orașe. Ti-ar plăcea să fii unul dintre cei care contribuie activ la protejarea naturii și la o viață cât mai sănătoasă pentru toți oamenii? Cu meseria pe care o alegi în viitor ai putea să contribui la viitorul verde al planetei noastre. Cum îți sună ”fermier urban” sau ”custode de parc sau pădure”? E ceva ce ți-ar plăcea să faci? Sau poate vrei să devii activist de mediu, explorator, grădinar, peisagist, ecolog sau biolog. Cine știe, poate povestea lui Marius, un fermier urban din București, te va convinge.

Ridică privirea și privește cerul, mișcarea norilor, păsările, avioanele... zborul. Nu a fost întotdeauna atât de ușor ca oamenii să se ridice de la sol, iar faptul că astăzi putem străbate lumea brăzdând cerul se datorează unor inventatori curajoși și pasionați de zbor.

Printre ei se numără și aviatorul Traian Vuia, românul care a realizat primul zbor autopropulsat din lume cu un aparat mai greu decât aerul care s-a ridicat de la sol prin mijloace proprii.

Ana Aslan este femeia despre care se spune că a adus la realitate basmul Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte crezând că „Să fii veșnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani, înseamnă să fii optimist, să te simți bine, să ai un ideal în viață pentru care să lupți și pe care să îl cucerești”. Una dintre figurile cele mai cunoscute ale științei românești, profesoara Ana Aslan și-a dedicat întreaga viață cercetării, iar descoperirile sale în gerontologie, știința care studiază vârsta a treia, au avut un mare impact asupra lumii medicale. Numele ei a făcut înconjurul pământului, fiind unul dintre cei mai cunoscuți ambasadori ai României.

“În sfârșit, am și eu un succesor!” spunea Nicolae Grigorescu despre pictorul Ștefan Luchian. Supranumit poetul plastic al florilor, artistul a pictat până în ultima clipă cu pensula legată de brațul paralizat.

Descoperă povestea vieții unuia dintre cei mai mari pictori români ai sec. 20.

A fost odată ca niciodată un oraș magic unde fiecare clădire strălucea de la panourile solare și străzile erau mărginite de copaci verzi și înalți. Aici trăiau Dan și fiica sa Miruna.

Dan era un om de știință care ajutase la proiectarea orașului și în fiecare dimineață, se plimba cu fetita lui, arătându-i diverse secrete. Aceasta se minuna de acoperișurile colorate cu panouri solare care scânteiau ca niște bijuterii la soare. Îi plăcea să privească turbinele eoliene rotindu-se grațios în briză, ca niște dansatori uriași care se învârtesc în cer.

"Uite, tati!" exclama Miruna, arătând spre fluturii care zburau peste grădinile de pe acoperișuri. Tatăl zâmbea, știind că aceste grădini nu doar înfrumusețau orașul; ele ofereau și locuințe pentru păsări și insecte, și fructe și legume proaspete pentru locuitori. Treceau pe lângă Lacul de Cristal, unde oamenii foloseau bărci cu pedale în loc de vase cu motor, păstrând apa curata. În apropiere, copiii se jucau în parc și alunecau pe tobogane făcute din materiale reciclate.

Într-o zi, în timp ce se plimbau, Miruna a întrebat: "Tati, de ce trebuie să avem grijă de orașul nostru așa?"

"Pentru că, draga mea, nu avem grijă doar de orașul nostru; avem grijă de planeta noastră. Fiecare lucru mic pe care îl facem pentru a ajuta mediul face o mare diferență. "

Risipa alimentară se referă la orice alimente care sunt aruncate. În ferme, fructele și legumele care nu arată perfect sunt adesea aruncate. În magazine, alimentele care sunt aproape de data de expirare sau care nu sunt vândute la timp sunt aruncate. În casele noastre, se aruncă resturile sau alimentele pe care le-am uitat în frigider.

Despre sustenabilitate vorbește astăzi toată lumea. Atât de multă lume, de fapt, încât termenul pare că și-a pierdut din semnificație. Este important însă de știut că ține de fiecare dintre noi să contribuie la sustenabilitatea orașului în care trăiește. De la cel mai mic la cel mai mare. Abia când înțelegem asta putem să vedem schimbările în bine din jurul nostru. Totul începe cu pași mici.

Figură legendară a literaturii și istoriografiei române, înfățișat mereu ca un bătrân cu o barbă impresionantă și o frunte impunătoare, Bogdan Petriceicu Hașdeu a dus o viață de roman, a făcut tot ce putea fi făcut, a trăit Revoluția pașoptistă, Unirea Principatelor Române și Războiul de Independență, a cunoscut faima și sărăcia, dragostea și războiul, bucuria și durerea. 

Ai întrebat vreodată oamenii din afara țării noastre ce știu despre România? Cei mai mulți spun Oh, I know Romania, it is Dracula-s country. Dar cine e Dracula sau, altfel spus, Vlad Țepeș și cum a ajuns atât de cunoscut? Este domnitorul care a rămas în istorie pentru că a dorit să instaureze în Țara Românească ordinea cu orice preț, dând naștere multor legende. Hai cu noi într-o poveste care ne va întoarce în timp, în anii 1400, cu domnitori curajoși, steme încărcate de semnificație, turbane, lupte pentru tron și chiar... vampiri.

O femeie curajoasă, Ecaterina Teodoroiu a îmbrăcat întâi costumul alb de infirmieră, apoi mantaua de soldat, hotărâtă să-și apere cu arma în mână țara. S-a stins din viață la numai 23 de ani în prima linie a frontului. A fost prima femeie soldat din Armata Română și a stat lângă toți camarazii săi până la ultima suflare. Câți dintre noi am fi în stare sa facem asta? Câtă nevoie are istoria de astfel de eroine?  Ascultă o poveste despre determinare, curaj și sacrificiu.

Bună! Eu sunt România, a 12-a țară ca mărime din Europa! Hai să îmi afli povestea! Numele meu vine de la romanus care înseamnă cetățean al Romei. Strămoșii mei sunt dacii și romanii pentru că Dacia, locul frumos pe care se află România astăzi, a fost cucerită de Imperiul Roman. Așa au apărut poporul român și limba română.

Bună, vecine! Sau mai bine zis, Hallo! Am zis vecine cu gândul că suntem localizați în Europa, dar și pentru că numele meu se pare că provine dintr-un termen galic care însemna vecin. Dacă nu mă crezi, îți mai zic că am cele mai multe granițe cu țările europene și sunt și ţara cea mai populată de pe bătrânul continent. Mă cheamă Germania și am fost foarte implicată în războaiele despre care vei învăța în lecțiile de istorie de la școală. M-aș bucura să știi că ești oricând binevenit la mine acasă pentru că am o mulțime de locuri frumoase pe unde te poți plimba, tradiții impresionante, grădini zoologice și voie-bună. 

Hola! Sunt Mexic, țara cântăreților mariachi, a pălăriilor mari sombrero, asortate cu celebrele poncho din lână și a puternicei băuturi tequila! Mă găsiți pe hartă în America de Nord și am cei mai mulți vorbitori de spaniolă din lume!

Hello, mate! Salutare! Sunt Australia, țara-continent sau țara insulă, renumită pentru simpaticii canguri săritori și păsările emu. Tot aici trăiește adorabilul ursuleț koala, numai bun de îmbrățișat, dar și peste 700 de specii de șerpi și reptile. Sunt cea mai mare insulă din lume, dar cel mai mic continent!

Salamu Alaykum! sau Pacea fie cu tine! Grea e limba țării mele! Poate ați auzit deja că, în unele țări, se citește de la dreapta la stânga. E și cazul meu, dar locuitorii mei s-au obișnuit și nu li se pare deloc ciudat. Sunt o țară foarte, foarte călduroasă, cu deșerturi despre care am multe de povestit. Mi-ați ghicit numele? Începe cu litera E.

Mamma mia! Ce bine îmi pare să vă întâlnesc! Sunt Italia, țara pastelor, a delicioasei pizza, a grozavei gelato (înghețată), a sticlei de Murano din care se fac bijuterii superbe și a atâtor altor minuni pe care le veți descoperi pe parcurs!

Vă salut! Numele meu este Rusia și sunt cea mai mare țară din lume! Sunt atât de întinsă încât nu am încăput pe un singur continent, așa că mă găsiți jumătate în Europa, jumătate în Asia. Mă învecinez cu 14 țări și jumătate din suprafața mea este acoperită de păduri mari și dese.

Nǐn hǎo! Bună, copii! De data aceasta nu vă spun cine sunt, vă las pe voi să descoperiți! Pare complicat, nu? Alfabetul meu este foarte diferit de cel pe care îl cunoașteți voi și are aproape 50.000 de simboluri! Nu este compus din litere, ci din imagini, simboluri și semne.

Namaste! Sunt India, ţara condimentelor, a doua țară în lume ca număr de locuitori! Numele meu vine de la fluviul Ind sau Indus despre care se spunea demult că izvorăşte chiar din Rai. Sunt mândră de tradițiile mele, dansurile și locurile minunate pe care te invit să le descoperi!

Salutare tuturor copiilor mici şi mari! Sunt efervescentă, sunt plină de viaţă, sunt Brazilia, cea mai mare ţară din America de Sud şi a 5-a ţară din lume,  și ca mărime şi ca număr de locuitori. Istoricii spun că numele meu vine de la brazilwood - un copac cu lemn roșu-portocaliu strălucitor care se folosește pentru confecționarea instrumentelor muzicale.

Cine nu a auzit de povestea păsării cu pene de aur și cine nu a zâmbit imaginându-și cât de mulți oameni s-au lipit de penele ei? Textele Fraților Grimm îți sunt cunoscute nu doar ție, cititorule, ci și părinților și chiar bunicilor tăi. Cei doi scriitori germani au publicat mai multe volume de povești, pornind de la texte populare, din folclor, și au lucrat inclusiv la un dicționar german de referință. Poveștile lor sunt traduse în multe limbi, sunt ecranizate, jucate pe scenă și ilustrate de generații întregi de oameni care iubesc literatura.

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu… a fost odată un șoarece-de-apă cu mustăți țepoase și sure și o coadă lungă, lungă ca o sfoară, făcută parcă din gumă de mestecat. Da, așa cum ai auzit… un șoarece-de-apă, adică o rozătoare din aceea cu nas mai rotund decât al unui șobolan obișnuit și față dolofană. Într-o dimineață, imediat după ce a ieșit din ascunzătoarea lui de lângă apă, șoarecele de care vă spuneam a și început să certe bobocii de rață care abia învățau să înoate:

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată un faraon, conducător al Egiptului, care își dorea mult, foarte mult un fiu. În cele din urmă, zeii i-au ascultat rugăciunile și i-au dat un moștenitor care să domnească peste țara piramidelor atunci când tatăl lui nu va mai fi. Dar bucuria nu a durat pentru că la naștere, cele 7 zeițe Hathor din mitologia egipteană, i-au prezis băiatului un viitor trist: micuțul avea să fie răpus de un crocodil, de un șarpe sau un câine.

Vai, ce veste îngrozitoare! După ce s-a gândit cum să facă să își salveze copilul, faraonul a dat ordin ca unicul său fiu să fie închis în inima deșertului, într-un turn de piatră păzit de oșteni. Acolo nimeni nu se putea apropia de el.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată, cu mult timp în urmă, un loc în care peștii mergeau pe pământ, rătăcind din loc în loc și vânând tot felul de animale cât era ziua de lungă. Da, îți vine să crezi? Pești care merg la vânătoare?

Într-o zi, un trib de pești s-a întors foarte obosit dintr-o expediție și a căutat un loc frumos în care să-și așeze tabăra. Era foarte cald și peștii s-au așezat sub ramurile unui copac mare, la marginea unei prăpăstii adânci pe sub care trecea un râu rece și întunecat.

Ai văzut vreodată roza vânturilor pe acoperișul unei case? Dar cocoșul care stă într-un picior și ne anunță cum bate vântul? Ei bine, exact despre el vei afla în povestea de azi!

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată, cu mult timp în urmă, la o fermă mexicană, o găină. Cât era ziua de lungă ea își îngrijea și clocea cele 13 ouă. Unul câte unul, puii au început să spargă coaja și să vadă lumina zilei – piu, piu, piu. Unu, doi, trei, patru… 12. Dar, vai, ultimul ou nu voia să se crape, iar găina nu știa ce să facă. Să alerge după ceilalți pui? Să îl aștepte pe ultimul să iasă din ou? În cele din urmă se auzi încet un sunet: trooosc. Era cel de-al 13-lea pui, dar, ce să vezi? Nu era deloc un pui obișnuit. Nu avea decât o aripă, un singur picior, un singur ochi și doar jumătate de pene. Da, cum îți zic!

Toate animalele de la fermă vorbeau acum de acest pui special! Rațele le-au spus curcilor. Porumbeii le-au spus curcanilor și rândunicilor, iar acestea au zburat pe câmpuri, răspândind veștile vacilor care pășteau alături de viței, tauri și cai. Curând, găina a fost înconjurată de animalele care doreau să vadă puiul cel ciudat.

Ca toate poveștile și această începe cu… a fost odată o familie de înaripate, undeva departe, într-o ogradă mică din Mexic. Ai mai auzit de Mexic? E o țară tare frumoasă din America de Nord, cu mulți locuitori, aflată în inelul de foc, una dintre cele mai active zone vulcanice. Dar să trecem la povestea noastră!

Ei bine, în acea ogradă trăiau bine-mersi o gaină împlinită, frumoasă și un cocoș mândru, alături de cei doi puișori ai lor: unul mic și galben precum aurul pe care il chema Piu și unul negru, foarte răsfățat, cu un nume atât de lung încât nimeni nu putea să-l rostească până la sfârșit fără să se încurce – Puiulnostrucelnegrușidrăguț.

Pentru că puiul cel negru avea un nume atât de greu de pronunțat, toata lumea îl punea la treabă doar pe Piu.

Hai să îți zic un secret: maimuțele cred că toate bananele din lume sunt ale lor! Da, chiar așa! De unde știm? Dintr-o poveste, desigur! Vrei să o afli?

Ei bine, ca toate poveștile, și aceasta începe cu… a fost odată, într-un sat din Brazilia, o bătrână care avea o grădină mare și plină cu bananieri. Femeii îi era tare greu să culeagă bananele din copaci, așa că a făcut o înțelegere cu cea mai mare maimuță din sat.

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu… a fost odată un gândacel care mergea liniștit de-a lungul unui perete, când un șobolan cenușiu și mare i-a ieșit în față.

– O, hoooo, cât de încet mergi! Uită-te la mine cât de repede fug, a spus șobolanul încrezut, alergând spre capătul peretelui cu gheruțele lui mici și ascuțite. Nu-i așa că ai vrea și tu să alergi ca mine și să nu te mai târăști milimetru cu milimetru?

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu… a fost odată un rege pe nume Șuddhodana care locuia împreună cu regina sa, Maya, în apropierea muntelui Himalaya din India. Mult s-au bucurat aceștia când regina a adus pe lume un băiețel, pe micul prinț Siddhartha, așa că au organizat o petrecere în cinstea micuțului. Printre musafiri s-a aflat și un bătrân înțelept, care străbătuse cu răbdare un drum foarte lung până la curtea regală. Acesta a coborât chiar din vârful muntelui, unde se afla casa lui, ca să îi prezică soarta copilului, precum era obiceiul în acele vremuri de demult.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată o maimuță singuratică care trăia într-un smochin la malul mării. Era mulțumită, dar tare și-ar mai fi dorit un prieten pentru că, de la o vreme, se cam plictisea.

Într-o zi, pe nisipul umed se ivi o țestoasă. Fericită, maimuța îi aruncă mai multe smochine să se îndulcească. Broasca, încântată de atenție și primire, rămase pe loc. Toți erau acum bucuroși: maimuța că are cu cine vorbi, iar broasca că-și găsise o gazdă bună și generoasă.

Între timp, se auzi o veste mare: leul, regele animalelor, era bolnav și putea fi vindecat doar cu o inimă de maimuță. Slujitorii anunțară că acela care va aduce o inimă de maimuță să-l vindece pe leu, va primi o mare rasplată si va fi urmașul tronului.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată Antoine, un bărbat căruia îi plăcea să descopere lumea de la bordul avionului său. Odată, avionul a rămas în pană în Pustiul Saharei, cu o defecțiune la motor. Era singur, fără mecanici sau călători, așa că se apucă să îl repare. Avea apă de băut doar pentru opt zile și se simțea ca un naufragiat pe o insulă pustie în mijlocul oceanului.

Ca toate poveștile și Fram, ursul polar aceasta începe cu… a fost odată o reprezentație uimitoare a circului Struțki. Miss Ellian, îmblânzitoarea de trigri, zâmbea către copiii și părinții din public, organizând intrarea în arenă a tigrilor de Bengal cu ochi mari, galbeni și cozi lungi, foarte grele.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată, cu mult timp în urmă, în Spania, într-un sat din ţinutul La Mancha, un hidalgo, adică un mic boier cu strămoși cavaleri. Îl chema Alonso Quixano, avea cam 50 de ani și cât era ziua de lungă, uneori chiar și noaptea, citea povestiri despre cavalerii faimoși și curajoși. Ba mai mult, din puținii bani pe care îi avea își cumpăra mereu cărți, așa că adunase atât de multe volume, încât umpluse o cameră întreagă unde își petrecea toată ziua. De la un timp, începuse să creadă că el însuşi este un cavaler, asemenea celor despre care citea.

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu a fost odată… un pui de om pe nume Mowgli. De ce este atât de interesantă povestea lui? Fii atent și vei afla! Ei bine, totul a început într-o seară foarte caldă, când o familie de lupi a salvat micuțul bebeluș cu gropițe în obraji de tigrul Shere Khan, un tigru fioros care supăra mereu haitele de lupi și voia să devină regele ținuturilor.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată un băiețel înaripat, capricios și pus pe glume care încurcă și descurcă povești de dragoste. Da! Cred că ai ghicit! De Cupidon e vorba! Tu ai auzit de el? În legendele Grecie Antice era cunoscut sub numele de Eros, fiu al Afroditei, zeiţă iubirii şi a frumuseţii, iar în mitologia clasică, îşi păstrează numele, fiind reprezentat ca fiu al zeiţei Venus. Avem și noi românii un reprezentant al iubirii, Dragobete, fiul frumoasei Dochia.

Romeo și Julieta este o tragedie scrisă de William Shakespeare despre soarta a doi îndrăgostiți care luptă împotriva prejudecăților sociale, a urii între familii, a ambiției vanitoase și a destinului. Tragedia celor doi adolescenți, fatal îndrăgostiți unul de altul este considerată una dintre poveștile clasice de dragoste ale lumii. 

Ca toate poveștile și Dumbrava minunată începe cu… a fost odată… demult, într-un oraș mic din Moldova, o fetiță de vreo șase ani pe care o chema Lizuca. Mama Lizucăi murise, iar domnul Vasilian, tatăl fetiței, se recăsătorise cu doamna Mia. Intr-o zi de vară, doamna Mia se bucura de vizita a două doamne și vorbea, printre altele, despre viața frumoasă pe care o ducea alături de soțul ei. Singurul ei motiv de supărare era Lizuca, fiica ei vitregă.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată, demult, foarte demult, pe când regele Henry al VIII-lea domnea în Londra. Pe vremea aceea, într-o toamnă, doi băieți au apărut pe lume în aceeași zi. Unul, Tom Canty, s-a născut într-o familie foarte săracă și nimeni nu s-a bucurat. Celălalt, Eduard Tudor, Prinţ de Galles, s-a născut în palatul regal și era fiul dorit al regelui.

În timp ce Prințul Eduard primea cea mai bună educație, cea mai bună mâncare și cele mai frumoase haine, Tom trebuia să cerșească pentru o bucată de pâine și purta numai zdrențe.

Singurul lucru bun din viața lui Tom era părintele Andrews care îl învățase să scrie, să citească și obișnuia să-i dea cărți cu împrumut. Poveștile, basmele cu uriaşi şi zâne, cu castele fermecate, cu regi şi feti-frumoşi, îl făceau pe Tom să uite suferinţele şi greutăţile, închipuindu-şi viaţa unui prinţ într-un palat regal.

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu… a fost odată… pe la mijlocul lui ianuarie 1850, când la Ipotești s-a născut Mihai Eminescu. Cine este Mihai Eminescu? Un mare poet român, care a scris poezii care ne încântă și astăzi. Natura apare des în poeziile lui Eminescu.

”Somnoroase păsărele” este o poezie scurtă, simplă, delicată ca un cântec de leagăn. Păsărelele, somnoroase, dispar între rămurele și se culcă în cuiburile lor. În pădurea întunecată se face atât de multă liniște, încât se aud izvoarele cum curg. Florile din grădină își strâng petalele și adorm și ele. Lebăda parcă plutește pe apa liniștită, spre trestii, unde urmează să doarmă (poate cu capul sub o aripă). Iar pe cer se ridică Luna, care ne face să visăm.

Ca toate poveștile și Crăiasa Zăpezii începe cu… a fost odată un vrăjitor foarte răutăcios care a creat o oglindă fermecată special pentru a râde de oameni și pentru a-i supăra. În această oglindă nu se vedeau lucrurile frumoase, ci doar lucruri urâte, defecte, stricate. Cu cât te uitai mai mult în ea, cu atât aveai impresia că ești mai pocit. Ei bine, într-o zi vrăjitorul a scăpat oglinda din mână, iar ea s-a spart în mii și milioane de bucăți care au început să intre în ochii oamenilor din toată lumea făcându-i să vadă tot ce era lipsit de frumusețe în jurul lor. Ba mai mult, unele cioburi au ajuns în inimile oamenilor și le-au prefăcut pe loc în bulgări de gheață.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată. A fost odată un câine mare, cu un lătrat puternic, care se auzea până departe pe nume Samson. Ei, nu era un câine obișnuit. El nu doar că lătra foarte tare, dar putea să vorbească la fel ca oamenii. Mai mult chiar, îi plăcea să vorbească cu alții și să fie ascultat. Într-o zi, Samson s-a întâlnit cu un bou. Bucuros că are cine să îl asculte, câinele începu. 

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată un viteaz pe nume Robin Hood, despre care sigur ați mai auzit. Acum mulți, mulți ani, pe vremea lui Robin, cei mai curajoși bărbați se înfruntau în competiții de tras cu arcul și în lupte libere cu sabia sau pumnalul. Unul dintre cei mai pricepuți arcași era chiar Robin Hood, tânărul care câștiga toate întrecerile din orașul Nottingham, în Anglia. Nu se despărțea niciodată de centura lată din piele în care erau înfipte pumnalul și trei săgeți lungi și nici de pălăria de catifea la care purta o pană smulsă din aripa unui vultur. Într-o zi, auzind că se organizează o nouă competiție, Robin își luă arcul și săgețile și porni spre întrecere cu pas grăbit.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată un împărat puternic și mare care avea o grădină frumoasă, cum nu se mai văzuse. În cel mai îndepărtat colț al grădinii se afla un măr care făcea mere de aur, dar împăratul nu reușise niciodată să guste un fruct copt pentru că un hoț fura merele din pom fix când se coceau.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată un dragon înspăimântător care locuia într-o peșteră întunecoasă de la poalele dealului Wawel, în țara pe care noi o numim azi Polonia. Tocmai pentru că trăia la baza acestui deal, oamenii îl numeau Dragonul Dealului Wawel sau, mai scurt, Dragonul Wawel. Nimeni nu știa cum de își făcuse casă tocmai acolo, dar toți locuitorii se temeau de el. Până și soldații din armata regelui înghețau de frică atunci când îi auzeau respirația sau, mai rău, urletul Uuuuuuu când îi era foame.

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu… fost odată,  în satul Humulești, un băiat pe care îl chema Nică. Într-o dimineață, mama îi întrerupe somnul dulce spunându-i:

 – Trezește-te, leneșule, înainte de răsăritul soarelui, că iar cântă pupăza şi nu-ţi merge bine toată ziua!

Căci aşa îl păcălea mama, cu o pupăză care-şi făcuse cuib, de mulţi ani, într-un tei foarte bătrân şi scorburos, pe coasta dealului, la moş Andrei. Nu știți ce e pupăza? E o pasăre care pleacă toamna și vine primăvara pe la noi, cu pene cenușii și cu un moț de pene mari, roșii-ruginii, așezate ca o creastă în vârful capului. Ei bine, Nică era foarte supărat pe pupăza aceasta pentru că îl trezea dis-de-dimineață, în toate zilele, întreaga vară. 

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată un băiețel de vreo opt anișori, pe nume Ionel Popescu, singurul fiu al doamnei Maria Popescu. Într-o zi de 7 ianuarie, când se sărbătoresc oamenii ce poartă numele de Ion, Ioana, Ionel, un prieten vechi al doamnei Popescu veni în vizită cu o minge mare și elastică de cauciuc. Surpriza îi plăcu foarte mult doamnei Popescu, dar mai ales copilului, care își aștepta musafirul îmbrăcat în uniformă de maior, adică într-un fel de costum de ofițer din armată.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată un… tâmplar bătrân, pe nume Gepetto care trăia singur într-o căsuță sărăcăcioasă la marginea unui oraș. Într-o zi, el a sculptat o marionetă de lemn și i-a pus numele Pinocchio. Visa la o păpușă care să danseze, să mânuiască sabia și să facă tumbe. Ei bine, în mod uimitor, ca în povești, marioneta începu să vorbească și să se miște în voie, arătând ca un băiețel adevărat, dar cam neastâmpărat. Așa că, după un timp, Gepetto l-a înscris pe băiat la școală, i-a cumpărat un Abecedar și i-a spus.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată… prin septembrie 1927 un băiat pe care îl chema Ion D. Marinescu. Da, știm, anul 1927 a fost acum mulți, mulți ani, dar hai să îți povestim cum era pe atunci la școală. Ei bine, băiatul nostru, care tocmai începea clasa I, stătea îngândurat pe un scăunel, speriat de literele abecedarului.

Totul era schimbat. La școală i se spune Marinescu, nu Ionel, cum i se zicea acasă.  În viața lui au intrat Domnul, Școala, Catalogul. Mama nu îl mai răsfață acum, ci îi spune că a venit momentul să descopere „abecetarul”.

Jacob Grimm s-a născut în 1785, în vreme ce Wilhlem, în 1786, la Hanau, în Germania. Fiecare dintre cei doi frați a scris lucrări separate, dar succesul l-au obținut pentru volumele semnate împreună. Pe parcursul mai multor ani, au cules vechi povești populare pe care le-au publicat în 1812, sub titlul Povești pentru copii și părinți. Ele au fost reeditate astfel încât, în 1857, au ajuns la forma finală pe care o știm astăzi drept Poveștile Fraților Grimm. Croitorașul cel viteaz a fost publicat în anul 1812 în volumul intitulat „Kinder- und Hausmärchen” (Povești pentru copii)

În anul 1843 scriitorul Hans Christian Andersen a publicat povestea bobocului de lebădă care nu și-a putut găsi locul printre puii de rață alături de care a ieșit din ou. Deși a fost preluată și chiar rescrisă în mai multe variante, ideea poveștii a rămas aceeași: fiecare viețuitoare are locul ei în natură și trebuie să aibă încredere în forțele proprii. Se spune că autorul a vrut să își intituleze prima dată textul „Tânăra lebădă”, dar ar fi stricat elementul de surpriză de la final, așa că a decis să o numescă „Rățușca cea urâtă”.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… au fost odată un moş care trăia alături de băbuța lui într-o căsuță sărăcăcioasă.

Într-o zi, moşul o rugă pe babă:

– Fă-mi și mie o turtiţă! Mi-e foame și mi-e așa poftă! Miamiii Miami….

– Din ce să o fac, măi, moșule? Nu prea avem cu ce…

Ca toate poveștile si aceasta începe cu… a fost odată un împărat care avea trei fete. Tare le mai iubea împăratul și le oferea tot ce avea el mai bun, încercând să le ocrotească și să le învețe câte în lună și în stele. Într-o zi acesta le-a chemat în sala tronului, acolo unde se țineau balurile împărățești și festivitățile importante, și a întrebat-o pe cea mai mare dintre ele.

Hansel și Gretel este un basm german, adaptat și publicat de Frații Grimm în anul 1812. Jacob și Wilhelm Grimm, cunoscuți în literatură drept Frații Grimm, s-au născut în apropiere de Frankfurt, Germania, într-o familie cu nouă copii. Ei sunt autorii a numeroase studii lingvistice și povești îndrăgite de multe generații de copii precum Albă ca zăpada, Croitorașul cel viteaz, Cenușăreasa, Hansel și Gretel. Multe dintre poveștile scrise de ei au fost adaptate pentru cinema de creatori precum Walt Disney. Frații s-au inspirat, inclusiv pentru Hansel și Gretel, din poveștile care circulau, prin viu grai, în regiunea în care ai au locuit.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… o fată frumoasă care iubea să cânte la nai.

Și în China, țara de unde am aflat această poveste, copiii primesc, atunci când sunt mici, o tăviță cu tot felul de obiecte din care să își aleagă. Se spune ca ele prezic viitorul. Fetița de care vă povestim a ales o bijuterie verde, cu o piatră prețioasă strălucitoare, motiv pentru care tatăl ei i-a pus numele Liang Yu, adică jucăria de jad.

Tatăl fetei era un împărat tare bogat. Pentru că iubea muzica, el i-a construit copilei un castel frumos unde să poată cânta în voie și un turn înalt, de unde să poată asculta mai bine trilurile păsărilor.

Asculta basmul chinezesc "Penelul fermecat" în care este vorba despre un băiat sărman pe nume Ma Liang căruia îi plăcea să deseneze și visa să devină pictor. Într-o zi, el trece prin fața unei școli și vede un profesor desenând. Îi cere acestuia un penel, dar profesorul îl refuză și îi zice batjocoritor că penelul nu este pentru o haimana ca el. Atunci băiatul își pune în gând să muncească din răsputeri pentru a deveni un pictor faimos.

Scrisă de Joseph Jacobs, povestea lui Jack și a boabelor de fasole fermecate îi duce pe copii într-o lume fantistică în care imaginația și curajul transformă realitatea. Publicată în anul 1890, povestea face parte dintr-o serie de texte englezești îndrăgite de întreaga lume.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată în Tibet, un ținut sterp, sărac, în care oamenii nu mâncau niciodată pe săturate, nu aveau haine călduroase și nimeni nu mai avea putere sa iubească și să se bucure de viață.

Bătrânii spuneau că Iubirea este o pasăre frumoasă care trăiește departe, la răsărit, în Muntele de Zăpadă. Unde zbura pasărea, acolo era Iubirea.

În fiecare an, oamenii porneau să o caute, dar nimeni nu se mai întorcea din această încercare. Se spunea că pasărea era păzita de trei zmei bătrâni, care numai suflând în barbă puteau lua viața unui om.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată o femeie care locuia într-un sătuc alături de cei 3 feciori ai săi. Cea mai mare bucurie a mamei era să își vadă fiii cum cresc înalți și frumoși de-ți era mai mare dragul să te uiți la ei.

Într-o zi, băieții au primit invitație la o nuntă, iar pentru această ocazie mama le-a pregătit cămăși albe pe care le-a brodat cu mâna ei, fără să închidă un ochi, două nopți la rând.

In seara nunții, mama i-a condus pe cei trei frați până la marginea satului și le-a reamintit toate cântecele și tradițiile pe care le știa de la bunica ei, numai bune să înveselească orice petrecere.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un împărat tânăr, iubit de oameni și respectat. Deși avea grijă de toți supușii săi și împărțea cu ei pământurile, livezile, vitele și pădurile, oamenii aveau o nemulțumire. Cel mai curajos dintre supuși îi spuse într-o zi:

– Iubite împărat, noi ne-am dori să aveți o soție. Căsătoriți-vă cu cea mai frumoasă fată din regat și aduceți-ne pe lume un moștenitor care să ne fie rege peste ani și ani…

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odata… o țară unde Soarele uita să răsară. Acolo domnea mereu noaptea, iar zilele erau fără lumină, fără căldură, numai întuneric și frig.

Atunci oamenii s-au strâns la un loc și au hotărât că e timpul să meargă la Soare, să-l roage să străluceasca din nou peste tărâmurile lor bântuite de frig, beznă și nelegiuiri.

Primul care se oferi să meargă să aducă Soarele fu un bărbat încărunțit.

Se spune că de 1 martie trebuie să le oferi mărțișoare celor dragi. Șnurul alb și roșu simbolizează trecerea de la iarnă la primăvară, de la frig la cald, întuneric și lumină. Alături de șnur se mai poartă și simbolurile norocului precum trifoiul cu patru foi, potcoava, coșarul sau inima. Totuși, tu știi de unde provine această tradiție?

Lewis Carroll (1832-1898) a fost al treilea dintre cei unsprezece copii ai unui cleric anglican. Numele său adevărat este Charles Lutwidge Dodgson și a excelat în studiul matematicii. La Oxford, unde a predat, s-a împrietenit cu Alice Liddell, fetița decanului, care l-a inspirat să scrie Alice în Țara Minunilor (1865), ilustrată de John Tenniel și continuarea Alice în Țara din Oglindă (1871). De la prima ediției, cărțile cu Alice au fost tradusă în peste 170 limbi și au inspirat adaptări cinematografice, teatrale și de televiziune. Pe lângă aceste texte, autorul a mai scris numeroase scrisori, texte politice, tratate matematice, texte ale literaturii absurde.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un băiețel foarte isteț și vesel, iubit de toți cei care îi ieșeau în cale.

Legenda spune că mama lui, Dochia, era recunoscută pentru frumusețea sa: când o întâlneai nu îți mai puteai lua ochii de la părul ei auriu, împletit în două cozi lungi, lungi, pielea albă și buzele roşii ca fragii. Când era tânără, locuia într-o colibă la poalele muntelui, unde, într-o noapte, un nor fin a coborât pe pământ și a îmbrațișat-o cu iubire. Da, în povești totul e posibil!

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un tânăr pe nume Veiko. Astăzi îțt vom spune povestea lui și a copacului numit mesteacăn. Tu ai văzut vreodată un mesteacăn? El este un copac deosebit, care înfrunzește primavara-devreme și are scoarța adesea argintie. Dar hai să lăsăm vorba și să spunem povestea!

Rămăsesem la Veiko, un tânăr care știa să vorbească cu toți lupii și înțelegea ciripitul păsărilor. In fiecare zi el se plimba prin pădure, vorbea cu animalele și se gândea la Mara, cea mai frumoasă fată din orașelul lui. Mereu când își amintea de părul ei blond zâmbea și visa la momentul în care se vor întâlni.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un câine care trăia în pădure alături de un urs. Ziua mergeau împreună la vânătoare și totul era minunat, dar seara, la culcare, câinele începea să latre, că deee… așa îi e felul, știți și voi. Azi așa, mâine așa, până când ursul nu a mai rezistat și i-a spus.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu…a fost odata o babă și un moșneag. Baba avea o găină care făcea ouă de două ori pe zi, iar moșneagul un cocoș.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un padișah. Un ce? Un padișah, adică un împărat turc sau, mai bine zis, un sultan. Dar hai să lăsăm vorba şi să ascultăm povestea.

Padișahul de care îți povestesc avea 3 băieâi – dupa ce primii doi și-au găsit soții în ținuturile vecine, iată că a venit și vremea celui mai mic băiat să se însoare.

Într-o iarnă, pe când prinţul se afla la vânătoare, prin faţă lui trecu repede, ca o săgeată, o căprioară. O secundă a fost de ajuns să îi întâlnească privirea și prințul a şoptit fără voie.

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu… a fost odată o fată frumoasă pe care o chema Aura. Da, așa cum auzi. Aura. Și nu numai ca era frumoasă, ci și foarte, foarte harnică. Imediat cum răsărea soarele, Aura se plimba prin grădinile tatălui său, Verde-Împărat, și curăța trandafirii, busuiocul și bujorii, apoi culegea fructele din copacii plini de pere, gutui și cireșe. Împăratului i se umplea inima de bucurie când vedea cât de fericită era fiica sa printre florile din grădina palatului și nu voia cu niciun chip să o mărite, că îi era drag să o vadă în fiecare zi în preajma lui.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un șoarece și o pisică care trăiau sub același acoperiș. Într-o zi, șoarecele i-a spus pisicii că a găsit o bucată mare și apetisantă de slănină, dar are nevoie de ajutor ca să o care până acasă. Zis și făcut. Prietenii au adus-o împreună și au lăsat-o în pivniță cu gândul că se apropie iarna friguroasă și o să le prindă foooarte bine.

Într-o zi, pisica s-a aranjat, și-a curățat blănița și a plecat de acasă, spunându-i șoarecelui că e invitată la o vecină care dă petrecere. Dar ce crezi că a făcut, de fapt, pisica?

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată un liliac care zbura de colo până colo, în toate părțile, văitându-se de frig. Auzindu-l, vulturul, de care se temeau şi ascultau toate păsările cerului, l-a întrebat.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un om de zăpadă care arătă destul de ciudat: în loc de ochi avea două cioburi mari și o gură făcută dintr-o greblă veche, ceea ce îl făcea să pară că are și dinți. Era făcut de câțiva copii gălăgioși, dar foarte veseli, care se bucurau că, în sfârșit, puteau să se joace cu zăpada pufoasă.

Ca toate poveștile și Spărgătorul de nuci începe cu a fost odată… un mic orășel din Germania, acoperit de zăpadă, chiar în ziua dinaintea Crăciunului. Ca în fiecare an, domnul Stahlbaum, alături de soția și copiii lui, Clara și Fritz, organizează o mare petrecere cu daruri, decorațiuni și un brad mare împodobit.

Ca toate poveștile și Povestea lui Moș Crăciun începe cu a fost odată… un bătrânel vesel care sculpta cu multă răbdare, cât era ziua de lungă, jucării frumoase și colorate. Muncea așa până în Ajunul Crăciunului, când pleca să-și vândă jucăriile într-un oraș apropiat. Adesea le vindea pe foarte puțini bani, pentru că oamenii din acea regiune nu erau bogați; dar nu conta, pentru că meșterul era bucuros să vadă cu câtă fericire primeau micuții darurile respective, în dimineața de Crăciun.

Peter Pan este personajul fantastic care îi duce pe copiii familiei Darling într-o aventură în Țara Nicăierea, un loc magic plin de pirați și zâne. El a fost creat de scriitorul scoțian J. M. Barrie în piesa de teatru Peter Pan sau Băiețelul care a refuzat să crească (1904) și romanul Peter Pan și Wendy (1911). În timp ce zâna Clopoțica este cea mai bună prietenă a lui Peter, Căpitanul Hook este cel mai mare dușman al său. Peter Pan este probabil unul dintre cele mai îndrăgite personaje ale literaturii pentru copii pentru că ilustrează copilăria eternă și refuzul de a deveni adult.

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu a fost odată… o femeie care locuia la poalele munților alături de băiețelul ei. Femeii îi plăcea tare mult sa coasă și era chiar foarte îndemânatică, iar toate tablourile de mătase care ieșeau din mâna ei erau impresionante.

Într-o zi, copilul a găsit o pictură care înfățișa o casă mare în mijlocul unei grădini cu flori colorate, o câmpie verde, livadă, o grădină de zarzavat și un lac albastru cu mulți pești zglobii. Femeia s-a uitat la desen și s-a îndrăgosti pe loc de acea casă. Dar, pentru că nu avea bani să cumpere o asemenea minunăție, s-a hotărat să țeasă un tablou după acel desen. Măcar atât putea face! Dar lucrul era greu și zilele de țesut s-au transformat în luni. Seara femeia lucra în lumina rășinii de brad, care făcea mult fum, și de aceea au început să o doară ochii. Dar nu s-a lăsat. A continuat să țeasă.

Ca toate poveştile şi Legenda lui Moș Nicolae începe cu a fost odată… un băieţel pe nume Nicolae. El va fi eroul poveştii noastre de azi, mai ales pentru că băieţelul acesta a devenit, în timp, îndrăgitul Moş Nicolae care pune daruri în ghetuţe în fiecare an, pe 6 Decembrie.

Despre Moş Nicolae s-au scris multe legende şi povestiri, dar iată ce a ajuns la urechile noastre!

Se spune că Nicolae locuia într-un satuc cu oameni de tot felul. El era tare bun şi special, iar dorinţa sa cea mai mare era să îi ajute pe cei mai puţin norocoşi, aşa că, atunci când a crescut, a făcut tot posibilul să transforme visurile celor din jur în realitate. Pentru că rămăsese orfan şi mostenise o avere destul de mare, în fiecare noapte, Nicolae se deghiza şi le oferea oamenilor din satul său mâncare, haine şi ce mai aveau nevoie.

Ca toate poveştile, şi aceasta începe cu… a fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti, un împărat mare şi soţia sa, amândoi tineri şi frumoşi. Deşi iubeau copiii şi îşi doreau să aibă unul al lor, împărăteasa nu rămânea însărcinată.

Într-o zi, împăratul auzi că într-un sat vecin există un unchiaş care ar putea să îi ajute, aşa că porni cu mic, cu mare spre casa omului.

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu a fost odată… un vânător harnic. Deși era îndrăgit de toți oamenii din jurul lui și avea noroc la vânătoare, pe omul nostru îl supăra tare un boier lacom din ținutul acela.

Boierul avea o moșie fără margini, se scălda în aur și argint, dar continua să îi chinuie pe toți cei din jurul lui. Cine își construia casă în apropierea moșiei era ca și sclavul său.

Tare și-ar mai fi dorit vânătorul nostru o soție, dar era sigur că, dacă se însoară, boierul o să îi ceară și mai multe taxe și o să îl pună să muncească înzecit.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un marinar. În cele ce urmează îți vom spune cea mai veche poveste marinărească, așternută pe hârtie acum 4000 de ani, pe Țărmul Mării Roșii.

Așa cum îți spuneam, a fost odată un marinar foarte ghinionist pe care nenorocul îl pândise pretutindeni. După o călătorie lungă pe mare, clătinându-se încă pe valuri, el privi spre țărm cu melancolie și începu să le povestească celor câțiva oameni care mai rămăseseră cu el pe corabie așa.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un pescar pe nume Martin care trăia, alături de soția sa, pe malul unui lac, într-o casă sărăcăcioasă.

Martin iubea lacul, mai ales că în zilele senine apa strălucea ca solzii argintii de pește, iar când era înnorat, lacul părea că ascunde ceva misterios. Deși Martin mergea în fiecare zi cu barca la pescuit, nu reușea să prindă mare lucru și adesea se întorcea cu năvodul gol-goluț.

 – Se spune din bătrâni că e bine să atârni de năvod un os din aripa unei găini negre, dacă vrei să prinzi mult pește, îi spuse într-o zi soția lui Martin.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un biet om care nu avea altă avere decât un măgar prăpădit și jigărit. Cineva îi dăduse ideea să meargă într-o cetate îndepărtată unde, acest animal, nefiind cunoscut, ar fi putut obține ceva galbeni.

Ajunse în cetatea pomenită și începu să-și laude animalul.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… o broască țestoasă care avea o fiică frumoasă, foarte frumoasă, nemaivăzut de frumoasă. Într-o zi, mama îi spuse:

– Draga mea, a venit timpul să te mărit. Dar, să știi, am să te dau unui bărbat înțelept. Unuia care va ști să lege o grămadă de apă!

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… o bătrânică pe nume Berta care locuia dincolo de Tibru, într-un cartier frumos din Roma. Cât era ziua de lungă Berta torcea și cânta, torcea și cânta.

Într-o zi, trecu pe acolo Nero, împăratul roman de care toți se temeau, o auzi pe Berta cântând și se opri.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… un rege maimuță care domnea peste supușii săi într-o pădure întinsă. În împărăția lui Jinko trăiau un șoarece, o pisică, un câine, un băț năzdrăvan care alerga de colo-colo și se juca cu animalele, un foc care nu se stingea niciodată, un lac cu apă limpede, un elefant, o furnică și primul sfătuitor al regelui, Tancat șacalul.

Tancat era trist când ceilalți erau veseli și era nemulțumit că nu putea găsi pe nimeni cu care să se certe. Pisica și Șoarecele erau prieteni la cataramă. Bățul, fiind jucăuș, prefera să țopăie și îl îndrăgea mult pe Câine. Lacului îi plăcea la nebunie să stea de vorbă cu Focul, iar Elefantului, îi era așa de dragă Furnica, încât deseori o purta în spinare zile întregi.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… un tâmplar bogat și vestit în toate satele din jur pentru talentul său. Bătrânul avea și patru fii, frumoși și voinici, harnici și cuminți. Deși avea toate motivele să fie fericit și mulțumit, tâmplarul avea totuși o mare nemulțumire. Toată viața sa nu călătorise mai departe de orașul cel mai apropiat. Deși culmea, satul lui era așezat pe malul mării, iar marea, când o vezi cât de întinsă și de frământată e, îți înfinge-n inimă un dor de ducă, de-ți vine să lași totul și să fugi unde vezi cu ochii.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un tată care avea trei fii și nicio altă avere decât un cal, un măgar și un purcel.

Într-o zi, regele din ținutul acela a anunțat că acela care reușește să construiască o barcă în stare să meargă și pe mare și pe uscat o va primi drept soție pe fiica sa.

Ca toate poveştile şi aceasta începe cu a fost odatã… o familie cu doi fraţi. Unul era sãrac, iar celãlalt bogat. Cel sãrac avea o iapã care trãgea la căruţa, iar cel bogat un armãsar. Intr-o searã, iapa celui sãrac a fãtat un mânz care şi-a fãcut culcuş sub cãruţa bogatului.

a toate poveștile şi aceasta începe cu a fost odatã… un ţar care avea trei fii. Într-o zi, ţarul le-a spus bãieţilor sãi:

– Copii, faceţi-vã câte un arc şi trageţi câte o sãgeatã în vazduh, apoi aşteptaţi fetele care se vor întoarce cu sãgeţile voastre şi luaţi-le de soţii. Iar dacã vreunul dintre voi nu o sã îşi primeascã sãgeata înapoi, acela va ramâne neînsurat.

Fiul cel mare a tras, iar sãgeata i-a fost adusã de fiica unui domnitor. Cel mijlociu a tras şi a primit sãgeata de la fata unui general. Iar cu sãgeata celui mai mic, pe nume Ivan, s-a întors o broascã.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… un tânăr pe care-l chema Ivan. Într-o bună zi el se tocmi vizitiu la un boier și plecară la drum lung. Iar pentru că la așa o cale lungă tăcerea-i plictisitoare, boierul simțea nevoia să spună verzi și uscate. Cum mergeau ei așa, sări pe lângă ei un iepure. Boierul, văzându-l, începu să vorbească despre iepuri.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată…doi frați care locuiau într-un mic sat japonez la malul mării. Fratele mai mare era harnic, iar cel mic, leneș. Într-o zi, fratele cel mare se duse la pădure și tăie lemne de dimineață până la amiază. Când soarele ajunse drept în creștetul capului lui, în fața sa se opri un bătrân. Acesta avea în mână o piuliță de piatră, de aceea în care se curăță orezul.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… patru muzicanți. Rătăcitori pe drumuri de țară, ei cântau pe la hanuri pentru toți călătorii osteniți. Uneori, muzica le era răsplătită cu o bucată de pâine și ceva bănuți. Alteori, însă…Într-o seară târzie au poposit lângă ruinele unei cetăți vechi. I-au dat ocol de câteva ori, după care s-au așezat sub un zid, la loc ferit…

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… o insulă îndepărtată în care trăia un Iepure Alb fermecat, dar și destul de șmecher…Pentru că, de obicei, nimeni nu e mulțumit cu ce are, și iepurele nostru se plictisise de insulă și dorea din toată inima să-și schimbe locul. Într-una din zile, trecu pe lângă insulă un crocodil.

Basmul Fraților Grimm a fascinat generații întregi de copii. Fiecare dintre cei doi frați a scris lucrări separate, dar succesul l-au obținut pentru volumele semnate împreună. Pe parcursul mai multor ani, au cules vechi povești populare pe care le-au publicat în 1812. În Muzicanții din Bremen personajele se îndreaptă spre un oraș adevărat, Bremen, unde acum există un monument a lui Gerhard Marcks (1953) care reprezintă cele patru animale din poveste: măgar, cocoș, pisică, un cățel.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… o pădure îndepărtată, la o margine de sat, unde trăiau demult, un bărbat și soția sa. Locuiau într-o colibă sărăcăcioasă, mâncau doar legume și din când în când un vânat, dar erau mulțumiți cu ce aveau și nu râvneau la nimic altceva. Erau sănătoși, bucuroși și munceau cu drag. El era pădurar și umbla toată ziua cu treabă, iar soția lui rămânea acasă să facă mâncare, curățenie și să coasă câte o cămașă.

Și uite așa, timpul a trecut repede și amândoi își încărcară în spinare o mulțime de ani pe care abia îi mai puteau duce. Deși îl ajungea bătrânețea din urmă, moșneagul își lua în fiecare dimineață uneltele, îi spunea babei la revedere și pleca domol, la muncă, în pădure. Baba rămânea acasă, harnică și veselă ca altădată.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… un împărat, o împărăteasă și cei 3 copii ai lor. Zi de zi împăratul se plimba în grădina palatului și îngrijea florile pe care le iubea, și din când în când, trăgea cu ochiul spre capătul grădinii unde se afla un pom cum nu mai exista în toată lumea – un măr care făcea mere de aur. Într-o zi, împăratul văzu că pomul înflorește, apoi își scutură florile, iar spre seară a văzut fructele mari și frumoase, gata-gata să se coacă. Apoi a zâmbit de bucurie la gândul că a doua zi o să mănânce mere de aur la masă!

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… o femeie care își dorea tare mult un copilaș, așa că într-o zi s-a dus la o babă ce îndeplinea dorințe și a întrebat-o unde ar putea să găsească un copil.

Deși are zeci de variante, povestea Motanului încălțat a cucerit inimile copiilor din întreaga lume. Cele mai cunoscute sunt poveștile culese de Charles Perrault în care un motan năzdrăvan reușește să își transforme stăpânul din om sărac în prinț.

BOK! Bună, copii! Sunt cunoscută pentru frumusețea mea uimitoare, am părul închis la culoare, pielea măslinie și ochi fascinanți. Știați că am și un al doilea nume? Acesta este Hrvatska. De ce mi-au ales părinții acest nume? Pentru că hrvatski este limba pe care o vorbesc cu prietenii mei, limba în care visez, citesc povești și în care mă joc. Am peste 1200 de case, mai mici sau mai mari, toate insule în Marea Adriatică, dintre care doar în 50 ajung să îmi petrec vacanțele sau să îmi vizitez prietenii și să ne bucurăm de 2715 ore de soare pe an!

Știați că și poveștile adevărate încep tot cu a fost odată? Ei bine, Nadia Comaneci este o româncă de poveste, una dintre cele mai mari gimnaste din lume. Sunteți gata pentru salturi uimitoare și o poveste despre perfecțiune? Aflați împreună cu noi istoria unei fetițe de nota 10.